FotografieCluj.BlogSpot.RO

luni, 12 septembrie 2016

Bazar cu Lucruri Gratis - o editie inedita, in Parcul Armatura

Dupa o pauza pe perioada verii, Bazarul Cu Lucruri Gratis revine in forta, luna septembrie aducandu-ne doua editii - una ce a avut loc ieri, in Parcul Armatura, si una ce va avea loc conform calendarului obisnuit (ultima sambata din luna), in deja traditionala locatie a Bazarului, Atelier Cafe.

Locatia aleasa urmare a colaborarii echipei Bazarului cu Lucruri Gratis cu cei de la Repair Cafe a fost una inedita, aducand participantii sa exploreze una din zonele cele mai defavorizate ale Clujului, cea din vecinatatea garii si la cativa pasi distanta de numeroase fabrici abandonate.

Acest lucru s-a vazut imediat, locul tinerilor pasionati de cultura vintage, care veneau sa exploreze bazarul mai degraba in cautarea unei amintiri din copilaria lor, sau a unor obiecte haioase in prezent si la mare cautare in urma cu 15-20 de ani, fiind luat de oamenii de la marginea societatii, vizibil traind in pestilenta, pentru care cuvantul "gratis" era un magnet mai puternic poate decat sangele proaspat pentru un card de pesti piranha.

Nu exagerez, aceasta a fost senzatia pe care am avut-o inca de la primii pasi de pe aleile Parcului Armatura, unde am fost intampinat de o veritabila baie de multime, a celor veniti in speranta unei pomeni din partea celor care aduceau lucruri la bazar.

(Si chiar adusesem destul de multe lucruri de donat, profitand de faptul ca, spre deosebire de Atelier Cafe, situata pe o artera lipsita de locuri de parcare, accesul auto la Parcul Armatura era extrem de facil).

Voi trece destul de usor peste faptul ca in aceste conditii s-a pierdut destul de mult din spiritul Bazarului cu Lucruri Gratis, care, de regula, te intampina cu o atmosfera relaxanta, fiind un loc de intalnire si socializare a pasionatilor de lucruri vintage si doar dupa ora inchiderii accesului public lucrurile colectate sunt trimise ONG-urilor umanitare.

Voi trece pentru ca a fost o experienta interesanta, ce mi-a oferit ocazia de a vedea de aproape o comunitate de care suntem parca la ani-lumina distanta, de a lua astfel pulsul unei veritabile favela a Clujului si, chiar mai interesant, de a face poze intr-o zona in care e destul de improbabil ca m-as fi apucat de fotografiat chipurile localnicilor.

Din pacate, cum ma asteptam la un spatiu mai inghesuit, ca la Atelier Cafe si cum eram destul de incarcat cu obiecte, am luat cu mine un singur obiectiv, fisheye-ul Samyang 8 mm f/3,5 CS II.

Puteti vedea mai jos fotografiile pe care le-am realizat:






 


marți, 9 august 2016

Povesti nespuse din spatele unor chipuri, cu Tamron 70-300 mm f/4-5,6 DI LD Macro pe montura Nikon

Anul trecut, Untold Festival a fost o bucurie si pentru fotografi, multumita concursului Untold Faces: participantii trebuiau sa realizeze cate 100 fotografii infatisand publicul de la festival, organizatorii oferindu-le in schimb bilete de o zi, cu care puteau lua parte la concerte.

Anul acesta, datorita alertelor privind unele amenintari teroriste emise de autoritati dar si, probabil, pentru a controla mai bine fluxul de imagini care transpar in media, nu a mai fost permis accesul cu aparate DSLR sau mirrorless la festival, untoldistii trebuind sa se multumeasca cu camerele foto de pe telefoanele mobile - prin natura lor, cu performante extrem de limitate in conditii de lumina slaba.

Din fericire, a ramas in continuare posibila fotografierea in spatiul public. Si cum atmosfera de festival se intindea mult in afara ariei imprejmuite din Parcul Central, intreg Clujul fiind cuprins de o senzatie de petrecere si voie buna, o plimbare prin parc a fost probabil cea mai buna ocazie de a surprinde in imagini chipurile participantilor la Untold Festival.

Va prezint in cele ce urmeaza o versiune proprie, neoficiala, de imagini in stilul promovat de concursul Untold Faces din 2015, redand cateva din chipurile celor care s-au indreptat spre, sau dinspre locatiile de desfasurare a editiei 2016 Untold Festival.

Toate fotografiile au fost realizate cu Nikon D90 si Tamron 70-300 f/4-5,6 DI LD Macro, un teleobiectiv de buget redus, dar care, in conditii de lumina suficienta se poate dovedi excelent pentru fotografia de portret si pentru surprinderea instantaneelor in stil fotojurnalistic.

Dar mai bine sa va prezint in continuare cateva cadre, complet needitate, asa cum au fost obtinute direct din aparat, pentru a evalua performantele obiectivului. 

1/320, f/4, 105 mm. La doar 435 grame, Tamron 70-300 e un teleobiectiv mic si usor, pe care merita sa-l avem cu noi in geanta foto si sa-l instalam rapid, atunci cand ne apare un subiect pe care sa-l fotografiem la o focala mai lunga. Evident, am regasi focala de 105 mm si pe un obiectiv all-around ca Nikon 18-105 mm, insa diafragma maxiam a acestuia la capatul tele e de f/5,6, cu o treapta mai inchisa decat cea permisa chiar si de acest teleobiectiv ieftin (de regula poate fi cumparat la pretul de 580 lei, insa uneori poate fi gasit chiar la preturi mai mici, ca parte a unor promotii).

 1/320, f/4, 110 mm. Subiectul redat clar si fundalul care se pierde progresiv in neclaritate sunt reteta standard pentru fotografiile infatisand persoane. Si, dupa cum o cer principiile street photography, subiectul trebuie fotografiat in maniera neregizata, cat mai natural cu putinta.



1/250, f/4,2, 125 mm.  Pasionatii curentului street photography vor aprecia cu siguranta faptul ca se pot apropia de subiectele fotografiate fara sa artraga atentia asupra lor si, astfel, sa nu modifice comportamentul personajelor surprinse - lucru cu atat mai important cand fotografiem mai multe persoane.


1/320 sec., f/4,8, 200 mm. Ochelari Ray Ban, smartphone Sony cu camera seria G si o manichiura provocatoare - sunt detalii care nu scapa teleobiectivului nostru, ce se dovedeste excelent la surprinderea detaliilor fine. (Am observat totusi ca de la distanta relativ mica performantele sale sunt sensibil mai bune decat cand fotografiem detalii ale peisajului, focalizand practic la infinit).


1/200 sec., f/4,5, 185 mm. Tamron-ul ne ofera un bokeh placut, subiectul fiind frumos conturat in fata fundalului usor defocalizat. Evident, la f/4,5 nu putem vorbi de un fundal la fel de pastelat ca la f/2,8, dar daca dorim totusi sa pastram subiectul in context si nu sa-l izolam complet de mediul in care se afla (o alee a parcului nu departe de drumul circulat), diafragma maxima oferita de acest obiectiv ne va fi suficienta - cu avantajul pretului mai rezonabil si a greutatii sensibil mai mici decat a teleobiectivelor cu diafragma f/2,8 constanta.

1/400, f/5, 250 mm. Focala lunga si diafragma deschisa ne permit o separatie a planurilor suficient de pronuntata, persoanele aflate in spatele subiectului nostru fiind defocalizate intr-o masura indeajuns de puternica incat sa fie evident ca nu reprezinta personaje relevante pentru scena fotografiata. 


1/1250, f/8, 70 mm. Pentru un teleobiectiv care costa mai putin de jumatate cat cel mai ieftin teleobiectiv Nikon cu focala comparabila, 55-300 f/4,5-5,6, e remarcabil faptul ca Tamron 70-300 mm f/4-5,6 DI LD Macro focalizeaza totusi relativ rapid. Cel putin cand scena e scaldata in lumina, nu vom avea probleme de focalizare, teleobiectivul de buget redus descurcandu-se, am senzatia, mai bine decat concurentul direct.


1/400, f/5,6, 85 mm. Din pacate, principala limitare a obiectivelor de buget redus ca Tamron 70-300 mm f/4-5,6 DI LD Macro e insuficienta tratare a lentilelor pentru a preveni aberatiile cromatice ce pot sa apara la fotografierea la diafragme deschise, cand fotografiem in lumina naturala la umbra (infond, cea mai buna lumina a zilei pentru fotografia de portret). Daca pe majoritatea fundalurilor e posibil ca aceste aberatii sa treaca neobservate, in special in momentul in care avem in cadru dungi negre pe fond alb, e posibil ca acestea sa apara dedublate in mov, iar albul sa nu fie perfect alb, ci sa aiba si el o usoara tenta mov.

Interesant este ca, in conditiile in care am avut doua personaje imbracate in dungi in cadru, aberatiile cromatice sunt vizibile mult mai pronuntat pe bluza primei domnisoare, cea din planul indepartat (dintr-o alta zona decat unde fusese pozitionat punctul de focalizare, implicit) scapand aproape neafectata de fenomenul de purple fringing.


 1/320 sec., f/4,5, 70 mm. Din pacate, pretul redus al obiectivului Tamron 70-300 mm a fost obtinut (si) prin renuntarea la stabilizatorul de imagine, astfel ca riscul obtinerii unor imagini afectate de neclaritatea de miscare e destul de ridicat, chiar daca evitam sa folosim timpi de expunere prea lungi la fotografierea din mana. Altfel, obiectivul a focalizat precis, exact unde a trebuit (pe telefonul folosit pentru a face, la randul sau, o fotografie).

1/1250, f/4,8, 195 mm. Combinatia dintre focala lunga si distanta mica de la care a fost surprins subiectul a permis defocalizarea puternica a fundalului, Tamron 70-300 mm dovedindu-si aici cat se poate de onorabil valentele de obiectiv de portret.

1/1250, f/4,5, 100 mm. Am intalnit uneori conditii dificile de lumina, cu un fundal sensibil mai puternic iluminat de razele soarelui, iar fata baiatului era plasata transversal pe directia de cadere a razelor soarelui, astfel ca jumatate a fost scaldata de soare, iar cealalta in umbra. Coloritul imaginii e bun, obiectivul facandu-si cu brio treaba. 

 1/800, f/4, 105 mm. Folosind o focala nu foarte lunga si apropiindu-ne de subiect, putem obtine o defocalizare placuta a fundalului, pastrand insa suficiente detalii clare incat sa ne dam seama despre ce este vorba (fantana arteziana din piata Avram Iancu, mai exact), chiar daca incadram subiectul in ceea ce se numeste "planul american" - incadrand intregul personaj, pana putin mai jos de linia taliei.


1/640, f/4,5, 70 mm. Daca fotografiem subiectul de la o distanta relativ mare, chiar la f/4,5 fundalul nu va fi defocalizat prea puternic, numeroase detalii ramanand perfect recognoscibile; din pacate, si aici sunt vizibile unele aberatii cromatice, tricoul cu sigla Untold alba pe fond negru prezentand unele dublari ale conturului, batand inspre mov.

In concluzie, Tamron 70-300 mm f/4-5,6 DI LD Macro e un obiectiv convenabil, usor si cu performante decente. Evident, nu va asteptati sa concureze cu Nikon 80-400 mm f/4,5-5,6, nici macar cu  70-300 mm ca performante... insa, daca luam in calcul si pretul, avem de-a face cu un obiectiv care ofera performante absolut onorabile, ce vor multumi numerosi pasionati ai fotografiei. Fotoreporterii si profesionistii vor trebui inevitabil sa scoata mai multi bani din buzunar...

luni, 1 februarie 2016

Experimente cu un obiectiv DX pe un aparat full-frame. La plimbare cu Nikon D800 si Nikon 55-300 mm f/4,5-5,6 DX in padurea Faget

De regulă, posesorii de aparate full-frame evită folosirea de obiective DX, dedicate aparatelor cu senzor crop, pe considerentul că, urmare a flanșei mai scurte, la montarea unui obiectiv DX pe un aparat cu un senzor mai mare decât formatul APS-C, va apărea inevitabil fenomenul de vignetare.

Pe de altă parte, vignetarea (întunecare colțurilor) nu este la fel de pronunțată la toate distanțele focale folosite - existând chiar focale care ea poate dispărea aproape complet, sau scene în care oricum zonele din colțurile cadrului să fie scăldare în întuneric.

Există de asemenea subiecte fotografice care sunt avantajate de fenomenul de vignetate, acesta conferind o tentă retro imaginilor noastre (mă rog, în trecut întunecare colțurilor imaginile era priciunuită de imperfecțiunile tehnologiei de fabricație a obiectivelor, nu de neadaptarea corespunzătoare a modelului de obiectiv la aparatul folosit).

Sau, în cazul în care folosim un teleobiectiv, se poate de multe ori să ne intereseze o porțiune restrânsă a cadrului, restul urmând a fi îndepărtat oricum printr-un crop, astfel că incapacitatea obiectivului APS-C de a acoperi întreaga supărafață a cadrului de 35 mm nu ne va deranja câtuși de puțin.

Nedispunând de un teleobiectiv compatibil full-frame cu o focală îndeajuns de lungă, am decis să încerc să montez obiectivul meu Nikon 55-300 mm f/4,5-5,6 DX pe aparatul meu full-frame Nikon D800... un sacrilegiu, ar putea spune puriștii fotografiei, în condițiile în care 55-300 mm e un teleobiectiv de buget redus, pe când D800 e aparatul profesional cu cea mai mare rezoluție din oferta Nikon.

Rezultatele, după cum puteți vedea mai jos, nu sunt deloc rele... însă mai bine vă las să vă convingeți singuri ;) .

Toate fotografiile au fost realizate cu DSLR-ul full-frame Nikon D800 și obiectivul Nikon 55-300 mm f/4,5-5,6 DX, imaginile fiind prezentate așa cum au fost obținute din aparat, fără aplicarea niciunui crop:

1/500 sec, f/6,3, ISO 800, 300 mm


1/500 sec., f/7,1, ISO 800, 210 mm


1/500 sec., f/5,6, ISO 800, 300 mm


1/320 sec., f/5,6, ISO 800, 300 mm


1/250 sec., f/5,3. ISO 800, 220 mm


1/3200 sec., f/8, ISO 200, 300 mm


1/125 sec., f/5, ISO 800, 55 mm


1/100 sec., f/11, ISO 200, 300 mm

După cum ați putut observa, dacă la extremitățile focalei obiectivului efectul de vignetare este cel mai pronunțat, în jurul valorii de 210-220 mm, aceasta este minimă. E drept că, la o adică am putea achiziționa un obiectiv dedicat aparatelor full-frame, precum 80-200 mm f/2,8 care, dacă avem noroc, poate fi găsit pe piața second-hand la un preț de 1800-2000 lei, foarte apropiat de al teleobiectivului 55-300 mm când nu e la reducere (1799 lei)... dar dacă tot avem un 55-300 mm, rămas de la aparatul APS-C, de ce să nu-l mai folosim?

Mai ales în condițiile în care valoarea de revânzare a obiectivelor DX e extrem de mică, iar cumpărătorii se găsesc greu, ca urmare a abundenței acestor obiective, pe care începătorii se grăbesc să și le vândă de îndată ce își doresc ceva mai performant, merită să le păstrăm și să le folosim cât mai mult cu putință - indiferent dacă folosim în continuare un aparat DX sau am trecut la full-frame :).