FotografieCluj.BlogSpot.RO

duminică, 20 decembrie 2015

Concert Iris, la Târgul de Crăciun de la Cluj

Sâmbătă, 19 decembrie, târgul de Crăciun din Piața Unirii a găzduit concertul susținut de trupa Iris, în fața fanilor clujeni. Și cum ascult Iris deja de aproape 20 de ani, nu aș fi putut să lipsesc nici eu de la concert :).

Din fericire, deși Crăciunul se apropie cu pași repezi, nu a fost o seară prea friguroasă, vremea amintind mai degrabă de o toamnă târzie... probabil că la acest lucru contribuie și încălzirea globală, cert este că a fost o seară numai potrivită pentru a sta afară la concert, a face poze și... a cânta, împreună cu toți fanii Iris.

I-am putut așadar asculta pe Cristi Minculescu, Valter Popa și Doru Borobeică "Boro", locul lui Nelu Dumitrescu fiind de data aceasta ocupat de un mai tânăr baterist, care a dovedit însă că poate oricând concerta alături de veteranii rock-ului românesc.

Așadar, la 39 de ani de la înființarea trupei, nu a mai urcat pe scenă nimeni din componența inițială: singurul din membrii Iris care a activat de la înființarea formației, din 1976 și până în prezent este Nelu Dumitrescu, care nu a urcat sâmbăta aceasta pe scenă.

Departe însă de mine intenția de a minimiza longevitatea muzicală a vreunuia din membrii Iris: din contră, aș aminti că vocalistul Cristi Minculescu, care pe 9 ianuarie va împlini 57 de ani, și-a petrecut ultimii 35 de ani alături de Iris, a cărui imagine emblematică a și devenit.

Să fim exacți, cariera muzicală a lui Cristi Minculescu a suferit o întrerupere după transplantul de ficat din 2009, muzicianul revenind în activitate alături de cei de la Lotus în 2012, astfel că nu putem vorbi de 35 de ani neîntrerupți alături de Iris.

Din fericire însă, anul 2015 ne va aduce mult-așteptata reîntregire a formației Iris, care va reveni în forță pe scena muzicală românească (concertul de la târgul de Crăciun este al doilea concert Iris susținut la Cluj la care am asistat pe parcursul lui 2015).

În continuare, nu îmi rămâne decât să vă prezint poze de la concert:













Toate fotografiile au fost realizate cu DSLR-ul full-frame Nikon D800 și obiectivul Nikon 80-200 f/2,8 AF-D. Am folosit sensibilități ISO de 1600-2200, la timpi de expunere de 1/320-1/400 sec., diafragma rămânând maxim deschisă, la f/2,8, pe parcursul întregii serii de cadre.

miercuri, 9 decembrie 2015

Tarja Turunen, indragita soprana rockerita, pentru prima data in concert la Teatrul National Cluj

În seara de 8 decembrie, am avut ocazia de a o vedea pentru prima dată la Cluj-Napoca pe îndrăgita soprană rockeriță Tarja Turunen, de data aceasta într-o ipostază ceva mai sobră, dar în același timp emanând voia bună specifică apropierii Crăciunului.

Să mai precizăm că spectacolul de la Cluj face parte din turneul de promovare a albumului Ave Maria en Plen Air, lansat în septembrie 2015; am avut astfel ocazia de a asculta mai multe interpretări ale acestei piese clasice, inclusiv una compusă de Tarja însăși. 

Ca o paranteză, este interesant să menționăm că prima versiune a Ave Maria a fost compusă de Franz Schubert în 1825, ulterior Ferenc Lizst adaptând-o în nu mai puțin de trei versiuni pentru pian. Pianul nu a lipsit nici din concertul de la Cluj, fiind de apreciat faptul că Tarja a ales colaborarea cu o pianistă româncă pentru acompaniament.

La violoncel l-am avut pe maestrul finlandez Max Lilja, unul din apropiații Tarjei, care a însoțit-o în concertele susținute din 2007 încoace. Din păcate, aș spune că marele absent al concertului de la Cluj a fost Mike Terrana, toboșarul capabil să treacă într-o fracțiune de secundă de la piese rock ca Over the Hills and Far Away și My Little Phoenix la Mica serenadă sau Spărăgătorul de nuci.

Aș spune că, prin concertul de la Cluj, Tarja Turunen a dovedit încă o dată - dacă mai era nevoie - că e perfect capabilă să atragă publicul nu doar când cântă rock gotic, ci și cu piese clasice, care în interpretarea ei prind o viață aparte.

(Și că, probabil singurul lucru care îi lipsește după încetarea colaborării ei cu cei de Nightwish e duetul făcut cu Marco Hietala pe The Phantom of the Opera... dar asta e o altă poveste, fanii știu de ce ;) ).

Mai departe, mai bine vă prezint pozele:















Toate fotografiile au fost realizate cu aparatul compact cu reglaje manuale Nikon P7100, la sensibilități ISO de 800-1600, timpi de 1/30-1/60 sec. și diafragme de f/2,8-f/5,6.

miercuri, 2 decembrie 2015

Concert aniversal Cargo - 30 de ani de rock romanesc

Marți, 1 decembrie 2015, am asistat la un concert emblematic pentru toți fanii rock-ului românesc, susținut de trupa Cargo, la împlinirea a 30 de ani de activitate.

Să fim exacți, la aceastp cifră aniversară singurul care a ajuns din componența inițială a trupei e chitaristul Adrian Bărar: vocalistul Leo Iorga a plecat încă din 1989 la Compact, iar mult mai celebrul său înlocuitor, Ovidiu Ioncu "Kempes" a ales calea străinătății, emigrând în 2003 în Australia (Kempes se va întoarce în țară  9 ani mai târziu, pentru a reveni pe scena rock ca lider al formației Rezident Ex).

Locul lui Kempes e preluat de cel care cântase din 1995 ca vocalist secundar al Cargo, Adrian Igrișan "Baciu". E interesant să privim trecerea timpului  din perspectiva istoriei Cargo: dacă s-au împlinit deja 20 de ani de când Adi Igrișan cântă alături de Cargo, la înființarea trupei acesta avea nu mai mult de 13 ani.

Iar când experiența și talentul își dau întâlnire, rezultatele nu pot fi altfel decât excelente, în prezent Adi Igrișan fiind recunoscut drept una din cele mai emblematice voci din rock-ul românesc.

Personal, pot spune că am crescut ascultând Cargo, putând reasculta oricând cu bucurie piese ca Ielele, Destin, Ziua Vrăjitoarelor, Anarhia, Bagă-ți mințile în cap, Aproape de voi sau Călare pe motoare. Nu refuz nici piesele cu tentă mai romantică, ca MamaPloaia sau mai recenta Nu mă lăsa să-mi fie dor, deși e vizibil că acestea se adresează unui public mai larg, nu doar fanilor înveterați ai trupei.

Interesant este să mai amintim că numele trupei a fost inspirat de albumul Cargo al formației australiene Men At Work, deși muzica acestora nu seamănă decât în prea mică măsură cu cea a rocker-ilor români; mai degrabă am putea asemăna temele fanteziste/mitologice din piesele lansate în anii de glorie ai Cargo, când Kempes era vocalistul trupei, cu power metal-ul practicat de o formație al cărei nume se pronunță asemănător cu Men At Work, Manowar \m/.

Dincolo de inevitabilele schimbări apărute pe parcursul atâtor ani, o revedere a celor de la Cargo rămâne oricând o experiență plăcută. Iar faptul că am putut fotografia nestingherit a fost clar o bucurie în plus, pe care o împărtășesc cu voi, în cele ce urmează:









 



Toate fotografiile de mai sus au fost realizate cu DSLR-ul full-frame Nikon D800 și obiectivul Nikon 80-200 mm f/2,8 AF-D, la sensibilități ISO de 3200-4500 și timpi de expunere de 1/320-1/640 sec.

duminică, 11 octombrie 2015

Mioritmic - house, proiectii si distractie, weekend-ul acesta, la Muzeul Etnografic

Festivalul de muzică house și rave Mioritmic, desfășurat weekend-ul acesta la Cluj, a ajuns la cea de-a treia ediție. Locația a rămas aceeași, trei imense corturi amplasate pe terenul de pe Aleea Muzeului Etnografic, la fel și organizatorii - cei de la Club Midi, un loc unde house-ul e de ani buni la el acasă.

Despre prima ediție v-am povestit într-un articol de pe Forumul de Călătorie și Fotografie... față de aceasta, nu am putut să nu apreciez organizarea mult mai bună, delimitarea sensurilor de intrare și ieșire, cât și suflantele de aer făcând ca atmosfera să fie, din toate punctele de vedere, mai relaxantă, iar tot ce ține de logistica evenimentului a dovedit un grad de profesionalism sensibil mai ridicat din partea echipei organizatoare, comparativ cu ediția din 2013.

O bună parte a atmosferei ce se creează la festivalurile house vine de la decorurile folosite, cât și de la proiecțiile care ajung să le anime, dând viață, pe ritmul muzicii, unor forme și texturi unice, care ajung să constituie, ele însele, un spectacol ce ar putea fi privit și independent, fiind cât se poate de captivant și de unul singur.

Iar dacă vi se pare că totul e un model generat automat de soft-uri puse pe Auto Playback... mai gândiți-vă... am avut ocazia să stau pe lângă Visual Cote, unul din VJ-ii care a animat petrecerea de la Mioritmic și vă pot spune că în spatele modelelor ce ajung să dea viață proiecțiilor stau zile întregi de muncă, iar aspectul unic, de fiecare dată diferit al acestora, vine din supravegherea lor permanentă de către VJ, care intervine în momentele cheie pentru a modifica unii din parametrii după care acestea sunt generate.

Astfel, dacă ajungeți să vedeți cum sunt făcute cu adevărat, vă veți convinge că proiecțiile de club sunt mai mult decât simple efecte CGI, sunt veritable creații artisitice, chiar dacă prin natura lor efemere și irepetabile în exact aceiași parametri.

Dar, din fericire, ne rămân pozele: