FotografieCluj.BlogSpot.RO

luni, 30 iunie 2014

We Are Rocking the City - seri de vara, pe acorduri de rock


Sfârșitul de iunie le aduce clujenilor un festival rock ce își dorește - la propiru - să zguduie orașul. Aflat la prima ediție și desfășurat în Piața Unirii, sub sloganul We Are Rocking the City, festivalul rock clujean ne transpune într-o altă lume, în care voia-bună, muzica, berea și Jagermeister-ul își dau întâlnire, pentru a ne scoate din monotonia cotidianului și a ne face ca, fie și pentru câteva ore, să ne simțim bine.

Au urcat pe scenă atât trupe mai puțin cunoscute, cât și nume deja consacrate ale rock-ului românesc, ca  Alternosfera, Altar, Grimus, sau Luna Amară... iar seara de mâine, 30 iunie, ne aduce o prezență inedită pentru publicul clujean, în persoana punk rocker-ului britanic Billy Idol.

A fost o ocazie excelentă de a petrece o seară de weekend în oraș, de a asculta muzică și a socializa, dar și de a face poze, după cum veți vedea în cele ce urmează.
aparate foto digitale

Fotografia de concert e, fără îndoială, o îndeletnicire cum nu se poate mai plăcută: pe de o parte, stăm să facem poze și, pe de alta, facem poze pe muzică, având ocazia de a-i vedea de aproape pe artiștii preferați. 

Pe de altă parte, această îndeletnicire ne va pune câteva provocări, de care e bine să ținem cont înainte de a porni la "vânătoarea" de imagini. În primul rând, cum cele mai interesante spectacole au loc la ceas de seară, lumina va fi aproape întotdeauna insuficientă, astfel că sensibilități ISO ceva mai ridicate vor fi de dorit (totuși, e bine să ne limităm la valori moderate, de până la ISO 800, pentru a nu lăsa granulația deranjantă să-și facă apariția, exceptând desigur cazul în care folosim un aparat full-frame; în rest, vom încerca să contrabalansăm această limitare folosind obiective cât mai luminoase - eventual din cele fixe, mai abordabile ca preț).

Pentru a captura dinamismul acțiunii, vom încerca să "înghețăm" expresiile artiștilor, folosind timpi de expunere cât mai scurți; pe de altă parte, pentru a surprinde cât mai multe detalii ce creează atmosfera specifică unui festival (lumini alternante, efecte de fum, lasere), vor fi suficiente ocazii în care va trebui să folosim și timpi de expunere ceva mai lungi, astfel încât acțiunea să aibă timp să se imprime pe senzorul aparatului nostru.

Va trebui, evident, să avem grijă să nu mișcăm aparatul în timpul declanșării, sau să folosim un monopied (un trepied ar fi destul de nepractic, în spațiul restrâns avut la dispoziție). Un monopied hibrid (practic, prezentând coloana centrală specifică unui monopied și o talpă de susținere în trei tije), ca Manfrotto MVM500 e într-adevăr scump, dar își justifică banii, dacă facem frecvent poze la concerte și, eventual, le și vindem.

Încă un element ce ne poate fi de un real ajutor la concerte este să dispunem de un aparat cu ecran orientabil (eu am mers la We Rock the City cu aparatul compact cu reglaje manuale Nikon P7100): modificând unghiul la care privim LCD-ul, vom putea fotografia chiar ținând aparatul în mână la o înălțime considerabilă deasupra capului, privind astfel peste mulțime și obținând astfel unele cadre semnificativ mai reușite.

Apropo de oamenii ce ne pot intra în cadru: e bine să ne hotărâm, fie să fotografiem artiștii, fie publicul (dar să avem grijă să nu ne apară câte un spectator mai "săltăreț" în cadru, fix când declanșam).

Puteți vedea mai jos o serie de cadre, pe care am realizat-o în cursul serii de duminică, la festivalul We Rock the City Cluj-Napoca.






sâmbătă, 21 iunie 2014

Festivalul Luminii - un licăr în noapte, datorită cercetașilor clujeni

Sâmbătă, 14 iunie, lăsarea întunericului a fost mai așteptată ca oricând în Parcul Central din Cluj: tinerii cercetați ne-au pregăti un spectacol de o frumusețe aparte, care a adus (la propriu) lumina mai aproape de sufletele noastre. Mai exact, am putut asista lua parte la Festivalul Luminii, ediția 2014.

Astfel, aleile parcului au fost decorate cu lampioane, iar între copaci atârnau ghirlande de lampioane, care aduceau toate un licăr în întunericul adânc dintre copacii seculari. (Și autoritățile au contribuit la reușita evenimentului, luminile din Parcul Central rămânând stinse pe durata Festivalului Luminii, astfel încât licăritul lumânărelelor din lampioanele confecționate cu migală din hârtie era singurul care ne călăuzea pașii prin beznă.

Și nu greșesc deloc când spun că pașii ne erau călăuziți prin parc: aleile, flancate pe margini de lampioane, aduceau cu pista de aterizare a unui aeroport, văzută de la joasă înălțime, când balizele luminoase de ghidaj încântă pasagerii cu un spectacol vizual de o frumusețe aparte.

Cu nimic mai prejos de acestea au fost și lampioanele cercetașilor, care au depus eforturi apreciabile, pentru a confecționa , transporta și aranja cele câteva mii de lampioane instalate pe întreg cuprinsul parcului.

Eforturile lor nu au trecut neobservate, publicul clujean luând cu asalt parcul, care era parcă mai animat ca niciodată, de cupluri la plimbare, de familii cu copii, de grupuri de prieteni. Din acest peisaj nu puteau lipsi nici fotografii, mulți echipați cu aparate și obiective din cele mai performante, trepiede și alte accesorii.

Și publicul larg făcea poze, cu aparatele compacte sau cu telefoanele mobile... singurul lucru pe care l-am găsit cel puțin surprinzător a fost utilizarea blitz-ului pentru a fotografia lampioanele. Sunt de acord că întunerciul nopții determină electronica aparatului să activeze blitz-ul, însă lumina acestuia nu va face decât să strice efectul optic deosebit al lumânărilor.

Din contră, pentru a le captura aspectul aparte, va trebui să expunem în așa fel încât lumânările să fie singura sursă de lumină din cadrul nostru... și chiar să subexpunem ușor, pentru a le evidenția forma și detaliile, evitând scufundarea lor într-o baie de lumină.

Deși un aparat DSLR cu o sensibilitate ISO cât mai ridicată e preferabil, ne putem descurca onorabil și cu un aparat compact, cât timp acesta ne permite să supra/subexpunem (folosind, în lipsa modului manual, compensarea de expunere EV +/-). Puteți vedea mai jos câteva poze, pe care le-am făcut în cursul serii de sâmbătă, cu aparatul compact cu reglaje manuale Nikon P7100:

 O voluntară, aprinzând lumânarea ce urma a fi instalată în lampionul de hârtie

Tinerii cercetași au marcat într-un mod cât se poate de original terminarea anului școlar: au confecționat lampioanele din hârtia folosită pe parcursul lunii trecute la teme și extemporale: pe numeroase lampioane mai puteai vedea câte o formulă matematică, câteva traduceri din engleză, sau alte subiecte ce ne vo trezi cu siguranță emoții din anii școlii.

 Lampioanele au fost aranjate într-un mod ingenios, încât nu doar să traseze linii drepte, ci și forme mai complexe, care să ne aducă în același timp încântare și o provocare vizuală, aceea de a desluși geometriile lor.

 Aleile parcului, flancate de șirurile parcă nesfârșite de lampioane, ne aminteau de pista unui aeroport... asta că tot se apropie sezonul vacanțelor.



La final, din dreptul Cazinoului, cercetașii au lansat și o serie de lampioane zburătoare, care au purtat lumina spre înălțimi, astfel că întreg Clujul a putut vedea că această seară de sâmbătă a stat sub semnul Festivalului Luminii.



duminică, 15 iunie 2014

Festivalul înghețatei - răcoare la început de vară, în inima Clujului

Zilele acestea, Piața Unirii din Cluj găzduiește un eveniment care vă va lăsa cu siguranță un gust dulce... și răcoros.

Fie că doriți să vă răsfățați copiii cu ceva bun, că doriți să petreceți un moment de tandrețe cu aleasa inimii voastre, sau pur și simplu să scăpați din banalitatea unei zile obișnuite, o plimbare la Festivalul Înghețatei 2014 vă va aduce negreșit zâmbetul (și un gust plăcut) pe buze.

De la tradiționalele înghețate la cornet, la înghețatele preambalate ale corporațiilor internaționale și până la specialități mai exotice, în Piața Unirii veți găsi cu siguranță ceva pe gustul vostru.

Ar fi însă probabil plictisitor doar să stai să lingi o înghețată fără să ai nimic de făcut... la acest lucru s-au gândit și organizatorii, care au instalat un carusel pentru copii și, în timp ce aceștia dau o tură pe căluți, părinții lor se pot distra pe muzică, admirând artiștii urcați pe scena amenajată pe latura vestică a pieței.

Distracția și voia-bună sunt așadar la ordinea zilei în Piața Unirii. Și, mai ales că e duminică, merită clar să dați o raită la Festivalul Înghețatei, ediția 2014 și să savurați ceva bun :).

Puteți vedea mai jos câteva poze, pe care le-am făcut în cursul după-mesei de sâmbătă, cu aparatul compact cu reglaje manuale Nikon P7100:









sâmbătă, 7 iunie 2014

Canon 70-200 f/4 - un teleobiectiv profesional, care nu trage excesiv la cantar

A trecut și ediția 2014 a Photo România Festival... deși aceasta a fost probabil mai comercială ca oricând, seminariile și workshop-urile gratuite intrând parcă în pământ, din perspectiva posibilității de a testa echipamente foto performante, lucrurile au stat mai bine ca oricând.

F64 și Canon au ocupat cu standurile lor mai mult de jumătate din suprafața Cazinoului Cluj, oferindu-ne posibilitatea de a discuta cu consultanții lor de vânzări, a studia și a testa numeroase echipamente fotografice, din cele mai performante.

Am profitat așadar de ocazie pentru a testa un Canon 5D Mark III, echipat cu teleobiectivul de clasă profesională Canon 70-200 mm f/4 L, varianta cu stabilizator de imagine, astfel că vă pot prezenta în continuare mai multe impresii și imagini realizate cu acesta.


Teleobiectivele cu focală medie, 70-200 mm și diafragmă constantă (f/4 sau, ideal, f/2,8), sunt preferatele fotografilor profesioniști, pentru aplicații din cele mai diverse, de la fotojurnalism și fotografia la evenimentele sportive, până la portretistică (și, de ce să nu recunoaștem, sunt achiziționate și de mulți fotografi de nuntă, în special datorită impresiei deosebite pe care o face asupra clienților apariția cu o veritabilă "piesă de artilerie" în mâini).

Principalul dezavantaj al celor cu diafragma cea mai luminoasă, f/2,8, este - dincolo de prețul mare de achiziție - greutatea, ce trece de 1,5 kg, făcând utilizarea lor obositoare pentru sesiunile foto prelungite. Nu degeaba fotografii de sport își instalează obiectivele pe un monopied: pe lângă creșterea stabilității (și, implicit, lungirea timpului de expunere utilizabil), și efortul menținerii ansamblului aparat+obiectiv pe "țintă" se reduce considerabil.

În schimb, atunci când nu fotografiem de la punct fix, ci trebuie să fim în permanentă mișcare (precum în cazul fotojurnalismului sau al ședințelor foto în aer liber), un teleobiectiv ceva mai ușor se poate dovedi o alegere mult mai fericită (chiar sacrificând o treaptă de luminozitate). Astfel, Canon 70-200 f/4 IS cântărește doar 760 grame, față de 1490 grame, sau aproape dublu, cât trage la cântar fratele mai mare, 70-200 mm f/2,8 IS II USM (IS= Image Stabilizer, USM = Ultra Sonic Motor).

Din acest punct de vedere, a fost o adevărată plăcere să fotografiez cu tele-ul 70-200 f/4 (testasem în urmă cu ceva vreme Nikon 70-200 f/2,8 și pot spune că mi-a plăcut la el totul, în afară de preț și greutate). Focalizarea precisă și rapidă (incomparabil mai precisă și mai rapidă decât pe teleobiectivele de buget redus, cu diafragmă variabilă), calitatea excelentă a construcției și senzația că ai în mâini un produs premium sunt pur și simplu ceva ce trebuie să încercați voi înșivă, pentru a vă convinge de diferențe.

(Pe de altă parte, s-ar putea ca, după ce ați testat teleobiectivele profesionale, clasa L, să vi se pară că vechile voastre obiective sunt niște jucării, bune pentru pozulici de pus pe rețelele sociale, nicidecum pentru fotografia artistică, de expoziție).

Încă un avantaj față de teleobiectivele ieftine este că, beneficiind de o deschidere mai mare a diafragmei, vom putea fotografia la același timp de epxunere fără să trebuiască să creștem sensibilitatea ISO, lucru util în interioarele slab iluminate (mai ales că, la distanțe mari, blitz-ul devine inutil).

Interiorul cazinoului, unde era amenajat standul Canon, a constituit un spațiu excelent pentru testele mele, lumina pătrunzând de pe trei părți, la care se adăugau neoanele atârnate din tavan, fiind destul de asemănătoare cu ce am întâlni la o conferință de presă sau la un cocktail.

Nu în ultimul rând, combinația dintre focala lungă și diafragma luminoasă asigură o excelentă separație a subiectului față de fundal, aspect extrem de apreciat în fotografia artistică (și deși nu am avut timpul și condițiile pentru astfel de fotografii, vă pot confirma că bokeh-ul obținut cu Canon 70-200 f/4 e excelent).

Mai jos, puteți vedea câteva cadre de test, needitate, așa cum au fost obținute direct din aparat:

1/200, f/4, ISO 640 

1/800, f/4, ISO 4000. După cum se observă, în combinație cu un aparat full-frame performant, precum Canon 5D Mark III, rezultatele sunt excelente chiar la sensibilități ISO extrem de ridicate.

 1/2000, f/4, ISO 8000. Având un 5D pe mână, nu am putut să nu împing sensibilitatea ISO până aproape de paroxism ;)).
 1/640 sec., f/4, ISO 400. Desigur, chiar dacă avem astfel de scule pe mână, putem folosi în continuare și sensibilități ISO cuminți.

 1/60 sec., f/4, ISO 400. De data aceasta, am testat stabilizatorul de imagine, care s-a descurcat mai mult decât onorabil, dată fiind focala de 111 mm la care am realizat încadrarea.

1/50 sec., f/4, ISO 400. Și ca obiectiv de portret, 70-200 f/4 e absolut splendid... doar să avem ocazia și decorul potrivit la îndemână.