Fotografia de concert e, fără îndoială, o îndeletnicire cum nu se poate mai plăcută: pe de o parte, stăm să facem poze și, pe de alta, facem poze pe muzică, având ocazia de a-i vedea de aproape pe artiștii preferați.
Pe de altă parte, această îndeletnicire ne va pune câteva provocări, de care e bine să ținem cont înainte de a porni la "vânătoarea" de imagini. În primul rând, cum cele mai interesante spectacole au loc la ceas de seară, lumina va fi aproape întotdeauna insuficientă, astfel că sensibilități ISO ceva mai ridicate vor fi de dorit (totuși, e bine să ne limităm la valori moderate, de până la ISO 800, pentru a nu lăsa granulația deranjantă să-și facă apariția, exceptând desigur cazul în care folosim un aparat full-frame; în rest, vom încerca să contrabalansăm această limitare folosind obiective cât mai luminoase - eventual din cele fixe, mai abordabile ca preț).
Pentru a captura dinamismul acțiunii, vom încerca să "înghețăm" expresiile artiștilor, folosind timpi de expunere cât mai scurți; pe de altă parte, pentru a surprinde cât mai multe detalii ce creează atmosfera specifică unui festival (lumini alternante, efecte de fum, lasere), vor fi suficiente ocazii în care va trebui să folosim și timpi de expunere ceva mai lungi, astfel încât acțiunea să aibă timp să se imprime pe senzorul aparatului nostru.
Va trebui, evident, să avem grijă să nu mișcăm aparatul în timpul declanșării, sau să folosim un monopied (un trepied ar fi destul de nepractic, în spațiul restrâns avut la dispoziție). Un monopied hibrid (practic, prezentând coloana centrală specifică unui monopied și o talpă de susținere în trei tije), ca Manfrotto MVM500 e într-adevăr scump, dar își justifică banii, dacă facem frecvent poze la concerte și, eventual, le și vindem.
Încă un element ce ne poate fi de un real ajutor la concerte este să dispunem de un aparat cu ecran orientabil (eu am mers la We Rock the City cu aparatul compact cu reglaje manuale Nikon P7100): modificând unghiul la care privim LCD-ul, vom putea fotografia chiar ținând aparatul în mână la o înălțime considerabilă deasupra capului, privind astfel peste mulțime și obținând astfel unele cadre semnificativ mai reușite.
Apropo de oamenii ce ne pot intra în cadru: e bine să ne hotărâm, fie să fotografiem artiștii, fie publicul (dar să avem grijă să nu ne apară câte un spectator mai "săltăreț" în cadru, fix când declanșam).
Puteți vedea mai jos o serie de cadre, pe care am realizat-o în cursul serii de duminică, la festivalul We Rock the City Cluj-Napoca.