FotografieCluj.BlogSpot.RO

luni, 24 martie 2014

Filtrul ND Hoya 400x si fotografierea norilor la timpi lungi de expunere

Probabil că v-ați întrebat cum sunt realizate fotografiile înfățișând peisaje spectaculoase, cu norii lăsând niște dâre care bărzdează cerul, cu un aspect difuz, amintind de o eșarfă de mătase lsată să zboare în vânt.

Acest efect spectaculos - adeseori prezentat în alb și negru, pentru a accentua contrastul scenei - poate fi obținut doar dacă folosim timpi lungi de expunere, de ordinul zecilor de secunde sau chiar minutelor... și cum pe timp de noapte devine dificil să vedem norii, iar aceștia ar avea un aspect maroniu, deloc plăcut ochiului, practic singura soluție este să-i fotografiem pe timp de zi, folosind un filtru cu densitate neutră pentru a întuneca scena.

V-am arătat într-un articol precedent cum putem folosi filtrul Hoya NDX400 pentru a scăpa de oamenii și mașinile în plus din fotografiile de arhitectură, cu expuneri de ordinul câtorva secunde. A venit timpul (dacă mi-e permis jocul de cuvinte) pentru a folosi acum variante chiar mai extreme ale timpului de expunere, mai exact de ordinul minutelor.

În acest mod, dăm răgaz norilor să parcurgă o porțiune suficientă din cer, astfel încât în loc să le putem identifica exact forma, vom vedea doar niște urme mai întunecate, cu dâre de lumină în zonele de cer neacoperite de nor - și acestea mutându-și poziția cu bătaia vântului.

Timpul de expunere îl vom determina făcând un cadru de probă fără filtru ND pe obiectiv, după care vom multiplica această valoare cu factorul de întunecare (400x însemnând că vom avea nevoie de un timp de expunere de 400 ori mai lung, la aceeași combinație de diafragmă și sensibilitate ISO).

Experimental, am constatat că e posibil ca, aplicând strict această formulă, imaginea finală să aibă o tentă ușor mai întunecată decât ne-am dori-o. Așadar, putem, pentru siguranță, să expunem un timp cu cca. 1/3-1/2 mai lung decât ne-ar rezulta din aplicarea factorului de întunecare specificat de producătorii filtrului.

Nu este neapărat să folosim un cronometru foarte precis, 2-3 secunde în plus sau în minus nevând un efect determinant asupra unei expuneri de 90, până la 180 secunde. Astfel, un ceas cu secundar este un instrument suficient de precis pentrua măsura expunerile noastre.

Întrucât vom folosi timpi de expunere mai lungi decât cei disponibili între valorile uzuale pe aparat (peste cele 30 secunde selectabile din interfață), va trebui să declanșăm, să așteptăm și să întrerupem expunerea folosind telecomanda, în modul Bulb.

Pe D90-ul meu, folosesc o telecomandă Nikon ML-L3 (99 lei în oferta F64)... Da, știu că i-a crescut prețul față de acum doi ani, când era 79, însă aceasta e singura care funcționează corect în modul Bulb.

Cele de la producători terți, măcar că sunt mult mai ieftine (ce ați spune de 1,94 USD pentru o telecomandă compatibilă Nikon, pe site-ul chinezec Tiny Deal?), nu pot fi folosite decât pentru a declanșa când am stabilit dinainte timpul de expunere. În modul Bulb, telecomenzile no-name dau rateuri, întrerupând imediat expunerea, după câteva zecimi de secundă (sau, cel puțin, asta am observat pe un exemplar pe care l-am primit cadou cu grip-ul chinezesc Meike).

Dar mai bine să vedem pozele, făcute cu obiectivul Nikon 18-55 mm  f/3,5-5,6, pe care am montat filtrul Hoya NDX400:

Imaginea de mai sus înfățișează o scenă tipic clujeană, cu un cer mai atipic. Am profitat de norii în trecere rapidă pe deasupra Bisericii Sfântul Mihail din Piața Unirii, pentru a trage acest cadru, cu un timp de expunere de 61,3 secunde (f/22, ISO 100).

În continuare, două cadre prezentând norii gonind asupra cartierului clujean Andrei Mureșanu:

EXIF: 53,9 sec., f/22, ISO 100. Am preferat să întunec aproape complet zona de sol, pentru ca atenția privitorului să se poată concentra pe suprafața cerului acoperit de nori.

Și acum, o expunere chiar mai lungă, de aproape trei minute:

EXIF: 162 sec., f/22, ISO 100. De remarcat că, în aceste condiții, suprafața de sol prezenta suficiente detalii care să merite pstrate. Am optat așadar să prelucrez fișierul RAW de două ori, pentru a evidenția detalii din ambele porțiuni ale imaginii.

De asemenea, putem folosi filtrul ND pentru a fotografia scene în care să ne apară soarele în cadru, fără să riscăm să "ardem" cerul. Vom obține astfel un cadru în care avem atât nori, cât și soarele strălucitor:

De remarcat că fotografia cu filtru a fost trasă la 1/400 sec., f/11. Chiar și la această expunere relativ întunecoasă, imaginea ar fi fost arsă în absența filtrului ND; plus că e preferabil să menajăm senzorul și să nu îl expunem la soare direct.

Aceeași recomandare e aplicabilă și pentru ochii noștri, astfel că e mai bine să nu privim direct prin vizorul optic, ci să folosim modul Live View și să ne ascundem de soare după aparat atunci când tragem astfel de cadre.

De asemenea, am utilizat filtrul ND și pentru a realiza o panoramă din 6 cadre. Expunând fiecare imagine timp de 3 secunde, norii nu se mișcă într-atât încât să devină problematică asamblarea fotografiei finale (la expuneri de ordinul minutelor, acest lucru ar deveni mai dificil, ca urmare a dispariției elementelor comune dintre cadre).


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Orice comentarii, sugestii şi exprimări de opinii sunt binevenite, cât timp sunt relevante, nu conţin limbaj care să instige la ură sau discriminare etnică, rasială sau de altă natură, la fapte antisociale sau ilegale, precum şi mesajele de tip spam.

Întreg conţinutul este proprietatea intelectuală a FotografieCluj, cu excepţia comentariilor, care aparţin creatorilor lor, a conţinuturilor semnalate ca atare, precum şi a mărcilor înregistrate şi a denumirilor comerciale, care sunt proprietatea deţinătorilor lor.