FotografieCluj.BlogSpot.RO

luni, 25 noiembrie 2013

Plimbare prin Cluj la ora albastra cu Sony SLT-A99

Este binecunoscut faptul că aparatele full-frame au performanțe superioare la fotografierea în lumină slabă, grație densității mai reduse a pixelilor, de pe senzorul de mari dimensiuni (36x24 mm), ce atrage o reducere a granulației imaginii finale.

Nu aș fi ratat pentru nimic ocazia de a testa aparatul full-frame Sony SLT-A99, pe care l-am scos la o plimbare prin centrul Clujului la ora albastră, într-o dupămasă de sfârșit de noiembrie.

13.288,9 lei în oferta F64

Dacă există vreun element de bucurie al scurtării zilelor adusă de apropierea iernii, este tocmai faptul că ora albastră s-a mutat mai devreme, fiind posibilă obținerea unor imagini nocturne splendide chiar începând cu orele 17:15.

E de la sine înțeles că pentru a fotografia cu timpi de expunere de ordinul secundelor se impune montarea aparatului pe trepied. Ideal ar fi, pentru a evita să-i imprimăm orice mișcare care ar avea ca rezultat imagini tremurate, să declanșăm folosind o telecomandă Sony RMT-DSLR2; cum nu am dispus de așa ceva, am utilizat funcția de declanșare întârziată a aparatului. Pentru a fi sigur că a dispărut orice tremur, am preferat să aleg valoarea de 10 secunde, 2 secunde nefiind întotdeauna suficiente pentru ca aparatul să se echilibreze după ce l-am atins ultima oară.

Nu voi insista asupra facilităților inovatoare aduse de sistemul SLT de la Sony (single lens translucent, aparat cu sistemul de vizare bazat pe oglinda semitransparentă), pe care le-am descris pe larg într-un articol pe http://www.calatorie-fotografie.net/t236-full-frame-ul-sony-slt-a99-testat-in-fotografia-de-noapte .

Voi aminti doar faptul că focalizarea în modul Live View se realizează mult mai rapid decât pe DSLR-uri, iar faptul că imaginea ce traversează oglinda translucidă e preluată în permanență de electronica aparatului, nu doar la declanșare, ne permite să vedem în timp real ce modificare va avea fiecare parametru asupra aspectului său final.

În plus, Sony A99 dispune, la fel ca numeroase alte modele din seria SLT, de orizontul virtual, grație căruia vom ști exact când imaginea noastră este dreaptă - scăpând astfel de nevoia de a o îndrepta ulterior într-un soft de editare și, implicit, de a face un mic crop. Am putea, desigur, folosi în același scop o nivelă montată pe patina de blitz, însă aceasta ne-ar ajuta doar a stabili orizontalitatea aparatului în termeni absoluți, nu relativ la reperul pe care îl fotografiem.

În concluzie, Sony Alpha SLT-A99 este un aparat care se pretează excelent la fotografia de noapte, după cum veți putea vedea din imaginile de mai jos:

 1,5 sec., f/8, ISO 200
Pentru fotografii la ora albastră, timpii lungi de expunere și sensibilitatea ISO redusă ajută la capturarea atmosferei specifice acestui moment unic al trecerii de la zi la noapte. Iar senzorul full-frame al aparatului ne permite obținerea unei largi varietăți de tonuri, cu o finețe deosebită a detaliilor.

15 sec., f/9, ISO 100 
Capturarea albastrului cerului - posibilă și grație unei temperaturi scăzute de culoare, WB: Tungsten - ne oferă un fundal excelent pe care să amplasăm reperele de arhitectură - în speță, ansamblul statuar Matei Corvin și Biserica Sfântul Mihail, din Piața Unirii, Cluj-Napoca.

 15 sec., f/9,5, ISO 100 

15 sec., f/9,5, ISO 100

Am dorit însă să testez aparatul, ce oferă o sensibilitate ISO de maximum 25600, și la fotografierea din mână. Deși nu cu aceeași finețe a detaliilor ca la ISO 100-200, imaginile sunt perfect utilizabile:
1/15 sec., f/2,8, ISO 2000 

Utilizând sensibilități ridicate, putem captura scene de mișcare (nu prea rapidă, ce e drept), chiar pe timp de noapte.
 1/45 sec., f/2,8, ISO 2000 

Însă farmecul fotografiilor de noapte stă tocmai în utilizarea expunerilor lungi:
10 sec., f/8, ISO 100 

 10 sec., f/8, ISO 100 

8 sec., f/9,5, ISO 100

Ducând lucrurile la extrem, puteți vedea două mostre de imagini, de o calitate acceptabilă pentru utilizarea online, realizate la ISO 6400 și chiar 25600:

Să mai precizez că obiectivul utilizat a fost un excelent superangular, Sony SAL1650.AE 16-50mm f/2,8 SSM.

joi, 21 noiembrie 2013

Grotesc... o casa bantuita o ia la vale in cartierul clujean Andrei Muresanu

În cursul după-amiezii de 20 noiembrie am asistat, nu departe de unde locuiesc, la un spectacol cel puțin bizar: o veche vilă interbelică de pe strada Brașov, la care începuseră lucrări de consolidare, a crăpat și a început să se încline periculos de mult într-o parte.

Ascultând vox populi, conchidem că locuința fusese abandonată după moartea vechiului proprietar, din urmă cu câțiva ani, răstimp în care lipsa de întreținere i-a dat aspectul de casă bântuită din prezent.

Și, pare-se, norocul nu a fost de partea noilor proprietari, care doreau să renoveze imobilul: lucrările începute au decurs într-o așa manieră încât casa s-a surpat, arătând acum ca o copie caricaturală a Turnului din Pisa.


Nu vom discuta ipotezele privnd motivele prăbușirii construcției, care de care mai conspiraționiste, ce au ajuns să se vehiculeze de cetățenii cartierului Andrei Mureșanu. Ce e sigur este că, pe timp de noapte, casa are un aspect tenebros, ce te duce cu gândul la atmosfera din serialul Familia Adams.

Am luat așadar și eu trepiedul la spinare și am pornit să fotografiez casa cu pricina, încercând să surprind cât mai mult din senzația de grotesc a locului.

Se observă în imagini panglica de siguranță, instalată de reprezentanții Inspectoratului pentru Situații de Urgență, pentru a preveni apropierea trecătorilor de clădirea ce prezintă oricând riscul de a colapsa.


Pentru a evita tenta gălbuie dată de luminile stradale asupra zonelor iluminate, în condițiile în care imobilul se află într-un sector de umbră, am decis convertirea tuturor imaginilor în alb-negru.


În ce privește partea tehnică, am fotografiat de pe trepied, aparatul folosit fiind Nikon D90, cu obiectivul kit 18-55 mm. Întrucât aparatul nu s-a descurcat sub nicio formă să focalizeze în întunecimea din zona casei, am comutat pe Live View și am focalizat manual, alegând ca reper orice element mai vizibil pe care îl reperam în cadru, în proximitatea casei. Timpii de expunere folosiți sunt de ordinul a 15-20 secunde, iar diafragmele, f/6,3-f/8.

M-am bucurat pentru scurt timp și de apariția lunii, ocazie pe care am ținut să o valorific pentru a accentua senzația de tenebros a casei abandonate și cu pereții crăpați.

duminică, 17 noiembrie 2013

La pas prin Parcul Central cu filtrul Cokin Star 8

Probabil nu o dată v-ați întrebat cum sunt realizate fotografiile în care, în loc să vedem surse de lumină punctiforme, sau raze haotice cauzate de difracția întâțnită la diafragmele cele mai închise,  regăsim niște raze frumos conturate, ce dau senzația unor mici "sori", creând un efect optic cu atât mai spectaculos cu cât e mai întuneric.

Acestea pot fi obținute cel mai bine utilizând un filtru dedicat. În acest scop, mi-am achiziționat de curând un filtru Cokin Star 8, pe care l-am scos la o plimbare nocturnă în Parcul Central, dinspre Podul Elisabeta spre Cazino Cluj.

Filtrul Cokin P056 Star 8,
54 lei în oferta F64

Principalul avantaj al alegerii unui filtru pe sistem Cokin P este că acesta nu se montează direct pe obiectivul aparatului, ci în rama adaptoare pentru filtre.

Putem achiziționa un singur filtru și o singură ramă, pe care să le montăm apoi, grație inelelelor adaptoare de diferite diametre, pe oricare  din obiectivele noastre. Astfel, cu o investiție unică, ne vom bucura de filtrele noastre  mai mul timp, fără să mai fim constrânși de achiziționarea lor  în multiplu exemplar, funcție de diametrul fiecărui obiectiv.

Puteți în cele ce urmează vedea mai multe imagini realizate cu Nikon D90, obiectivul 18-55 mm și filtrul Cokin Star 8. Am preferat obiectivul kit deoarece acesta are diametrul de doar 52 mm, semnificativ mai redus decât al 18-105-ului (67 mm), reducând astfel riscul vignetării colțurilor imaginii din cauza marginilor parasolarului pătrat al setului de filtre (pe 18-105, marginile sale mi-au apărut în câteva cazuri în imagine, când nu fusesem atent să aliniez rama pentru filtre perfect orizontal).

 Cazino Cluj, vedere nocturnă. După cum puteți observa, nu doar sursele primare de lumină pot fi utilizate pentru a genera steluțe, ci și reflexiile lor - chiar și cele dintr-o mică băltiță.

 Vedere a lacului din Parcul Central, sub clar de lună. Am utilizat filtrul star pentru a reda luna plină sub forma unui veritabil soare al nopții, dacă îmi e permis oximoronul.

Alee a aceluiași parc. Steluțele de dimensiuni descrescânde sunt un excelent mijloc de a trasa o linie călăuzitoare a privirii prin imagine.

Podul Elisabeta la ora albastră. Steluțele luminoase pot constitui o cale de punere în valoare a unui reper de arhitectură.

 În cazul imaginilor nocturne în care ne lipsește un subiect principal, utilizarea filtrului star ne poate salva compoziția, dând scenei un plus de savoare. Astfel, tocmai aspectul lor ireal ne va face să zăbovim mai mult asupra imaginii, revenind cu privirea asupra lor.

Tramvai în mișcare. Interesant este că, în cazul expunerilor prelungite, dacă subiectul nostru iluminat nu zăbovește suficient în cadru, nu va genera steluțe, ci doar dârele obișnuite de lumină. Acestea vor completa în schimb excelent steluțele generate de lămpile stradale, accentuând senzația de dinamism a imaginii.

Putem, desigur, și să exagerăm. Dacă în timpul unei expuneri de 2,5-3 secunde vom roti marginile filtrului, vom obține o multiplicare a razelor steluțelor. Efectul este interesant, însă prezintă și riscul supraaglomerării scenei.

Și, în cele din urmă, vă prezint o imagine comparativă: aceeași scenă, fotografiată întâi obișnuit, cu "obiectivul liber", iar apoi cu filtrul montat.
Puteți așadar vedea mai clar efectul benefic al utilizării unui filtru Cokin P056 Star 8 asupra fotografiilor nocturne.

luni, 11 noiembrie 2013

Workshop de fotografie pe film, organizat de ArtSpace, sub indrumarea lui Soos Attilla

Sâmbătă, 9 noiembrie 2013, am participat la un workshop de fotografie pe film, susținut de reputatul fotograf clujean Soos Attilla și organizat de Asociația ArtSpace din Sighetul Marmației.

După o prezentare teoretică, am primit un film alb-negru cu procesare manuală, pe care am putut fotografia timp de o oră și jumătate, după care am revenit în camera obscură pentru a developa filmele și a le mări pe hârtie.

A fost o ocazie excelentă atât de a vedea pe larg aceste procedee, cât și de a le exersa personal: după o demonstrație practică, fiecare dintre noi și-a mărit propriile poze, ce au fost montate apoi într-o expoziție, la Zorki Photo Cafe (Str. Ion Rațiu nr. 10, Cluj-Napoca).


Prezentarea teoretică a vizat aspecte de la modul în care ar trebui să gândim cadrele, anticipând ce vom fotografia cu ochii minții - lucru esențial în absența funcției Image Review de pe aparatele digitale, o eventuală refotografiere pentru a corecta o greșeală de expunere sau de plasare a punctului de focalizare, după ce am verificat imaginea pe LCD, fiind imposibilă datorită nevoii de a developa filmul în prealabil - acesta fiind, de altfel, următorul punct pe agenda workshop-ului.

Am avut ocazia de a experimenta fiecare dintre noi toți pașii necesari procedurii de developare a filmului, pe care i-am surprins în imagini, astfel că le puteți vedea mai jos:

Întrucât la terminarea ultimei poziții de pe film, aparatul îl rulează complet în casetă (pentru a preveni astfel deterioarea sa accidentală înainte de developare), este necesar să-i extragem capătul, folosind un dispozitiv specializat.

În imaginea de mai jos, trainer-ul nostru, Soos Attila, fotograf cu mai bine de două decenii de experiență, demonstrează utilizarea extractorului de filme Kaiser #4132:


Decuparea colțurilor filmului, astfel încât acesta să poată
avansa nestânjenit pe rola spiralată din tancul de developare:


Astfel ar trebui să arate la final:

Filmul utilizat a fost un Fomapan Classic cu ISO 100, dedicat exclusiv developării manuale.


Axul tancului cu cinci spirale, ce permit developarea simultană a unui număr egal de filme:

În mod evident, nu vă pot prezenta nicio imagine din momentele develpării efective a filmelor, aceasta fiind o operațiune ce trebuie să aibă loc în întuneric absolut. Ce este important de reținut este că pașii sunt: îmbăierea filmelor în revelator, agitarea lor periodică, urmată de clătire și apoi îmbăierea în fixator. Întreaga procedură a durat (însumat) cca. 10 minute, timpii exacți fiind comunicați de producătorul fiecărei soluții.

Am fotografiat însă tancul după finalizarea developării, când acesta era pus la clătit - operațiune necesară pentru a nu rămâne impurități pe film, ce ar fi vizibile ca niște pete:


După aceea, fiecare și-a pus filmul la uscat - literalmente - pe o sfoară:


După uscare, filmul urmează plasat în suportul dedicat al aparatului de mărit, care va proiecta imaginea pe hârtia fotosensibilă, pentru un răstimp dat. Maniera e similară cu fotografierea, dacă ne gândim prin analogie, locul scenei contemplate la declanșare fiind luat de imaginea de pe film, iar cel al filmului din aparatul de fotografiat, de hârtia foto.

Aparatul de mărit:

N.B.: Fotografierea aparatului a avut loc cu câteva minute înaintea începerii ședinței de mărire a fotografiilor de pe film, această operațiune nefiind permisă decât în întuneric, exceptând o slabă lumină roșie, ce nu afectează filmul alb-negru.

Previzualizarea imaginii, înaintea amplasării hârtiei foto (operațiune ce se efectuează obligatoriu cu filtrul roșu aplicat pe obiectivul aparatului de mărit, pentru a evita ca lumina de previzualizare să voaleze hârtia):


După expunerea ce durează câteva zecimi de secundă (determinate experimental, pe o probă de hârtie foto), hârtia e scufundată în tava cu revelator, preț de câteva minute. Vom vedea aici aspectul imaginii, apărând treptat pe foaia inițial albă. Apoi, clătim poza în tava cu apă și o mutăm în tava cu fixator, unde va rămâne alte câteva minute.

Cele trei tăvi: revelator, apă, fixator:


Din tava cu fixator, pozele mai trebuie duse o dată la clătit, după care pot fi puse la uscat, într-o manieră similară filmelor de mai devreme (pe sfoară) :).

Mai jos, puteți vedea câteva din imaginile mele, ilustrative pentru tema stabilită de organizatori - dinamism - și pentru cea aleasă de mine - retro (am considerat-o cea mai potrivită pentru o sesiune de fotografie alb-negru).

Am aplicat unul din sfaturile de la începutul workshop-ului, de a-mi nota parametrii expunerii pentru fiecare cadru, realizând un "EXIF offline" al întregului film. Astfel, vă pot prezenta timpul de expunere și diafragma utilizate (ISO 100, obiectiv de 50 mm Nikon f/1,8 AF-D, aparatul folosit fiind Nikon F60).

Următoarele imagini au fost incluse în expoziția ce va fi găzduită de Zorki Photo Cafe, timp de două săptămâni:


1/90 sec., f/16

1/250 sec., f/8

1/60 sec., f/19

1/250 sec., f/2

Alte patru imagini, pe care nu le-am mărit pe hârtie, în timpul limitat avut la dispoziție, dar am constatat că sunt chiar reușite la scanarea filmului:
1/500 sec., f/4

1/15 sec., f/2,8

1/125 sec., f/5,6

1/90 sec., f/16

marți, 5 noiembrie 2013

Nikon D3100 vs D3200 - DSLR-uri entry-level de generații diferite în teste comparative




Nikon D3100 cu obiectivul kit 18-55 mm, 1699 lei în oferta eMag

  • Senzor APS-C, 14,2 MPx
  • Fotografiere în rafală la 3 cadre/sec.
  • Sensibilitate ISO maximă 3200 (12.800 în modul extins)
  • Latența declanșatorului: 279 milisecunde
  • Ecran LCD de 3", cu rezoluția de 230 kilopixeli
  • 11 puncte de focalizare
  • Timp de expunere max. 30 - min. 1/4000 sec.
  • 505 grame



  • Senzor APS-C, 24,2 MPx
  • Fotografiere în rafală la 4 cadre/sec.
  • Sensibilitate ISO maximă 6400 (12.800 în modul extins)
  • Latența declanșatorului: 276 milisecunde
  • Ecran LCD de 3", cu rezoluția de 921 kilopixeli
  • 11 puncte de focalizare
  • Timp de expunere max. 30 - min. 1/4000 sec.
  • 505 grame
  • Senzor pentru telecomanda în infraroșii ML-L3


Nikon D3100 este de departe cel mai de succes DSLR destinat amatorilor, menținându-se, la trei ani de la lansare, în topul vânzărilor din România - fiind surclasat abia recent de mult mai performantul DSLR destinat fotografilor entuziaști cu pretenții, Nikon D7100 (care e, de altfel, mult mai scump: 4999,9 lei în oferta eMag).

Însă în condițiile în care în aprilie 2012 a fost lansat succesorul său direct, se pune problema dacă nu ar merita mai bine achiziționat acesta, cunoscut fiind ritmul accelerat în care producătorii dezvoltă performanțele fiecărei noi generații de aparate.

Pentru a stabili în ce măsură un Nikon D3200 e cu adevărat mai performant decât un D3100 și dacă diferența de 1000 lei e justificată, am realizat un mic test comparativ la sediul unui distribuitor al Nikon dintr-un mall clujean, unde am fotografiat aceeași scenă, cu ambele aparate.

Pentru a vedea cum se comportă acestea și a avea cât mai puțini factori perturbatori care să influențeze testul, am fotografiat RAW, convertind apoi fișierele cu UFRAW, o aplicație free, care recunoaște cele mai noi formate, update-urile fiind mai dese decât în cazul aplicațiilor comerciale (care, de la un punct, e posibil să nici nu mai fie suportate de producători, după cum e și cazul cu Adobe Photoshop Elements 9, pe care îl am eu cu licență).

Dată fiind lumina totuși precară din showroom, am fotografiat la ISO 800; pentru a vedea cum se comportă aparatele, le-am lăsat în modul Prioritate de diafragmă, alegând valoarea cea mai deschisă, f/3,5. Temperatura de culoare am stabilit-o aceeași pentru ambele imagini la procesarea RAW-ului, 3600 grade Kelvin.



Se observă, în primul rând, că D3200 cu ai săi 24 megapixeli alocă mai multă informație pentru aceeași zonă de imagine, scena fotografiată din același punct de stație și cu aceeași focală ducând la o fotografie sensibil mai mare (6016 x 4000 pixeli, față de 4608 x 3072).

La aceeași temperatură de culoare, se mai observă oi ușoară deviere înspre verde a imaginii realizată cu Nikon D3100, cea cu D3200 având un aspect mai natural.

Sau, cel puțin așa stau lucrurile cât timp privim imaginea la dimensiuni mici; când o mărim la 1:1, vom constata prezența granulației de imagine în proporții mai mari în imaginea obținută cu Nikon D3200 decât în cea cu D3100, lucru oarecum normal, dacă ne gândim că pe aceeași suprafață a senzorului au fost "înghesuite" mai multe elemente fotosensibile.

Astfel, din punct de vedere al granulației, fotografia realizată cu mai vechiul D3100 se prezintă (ceva) mai bine. În schimb, rezoluția mai mare a D3200-lui îi permite să înmagazineze mai multe detalii, imaginea finală arătând, per total, mai plăcută ochiului.

Întrebarea care se pune pe mai departe este dacă merită să achiziționați modelul mai nou, dată fiind diferența destul de mare de preț dintre cele două aparate și diferența mică de calitate a imaginii dintre ele.

Răspunsul meu ar fi că da, merită un Nikon D3200, dacă nu atât pentru megapixelii în plus, pentru senzorul în infraroșii, ce permite declanșarea la telecomandă a aparatului. Iar în ce privește diferența de preț, există posibilitatea ca aceasta să scadă odată cu promoțiile din perioada de dinainte de Crăciun, în special de Black Friday (29 noiembrie).

Merită așadar să urmăriți și ofertele unor magazine foto specializate - în special F64 Studio, care pot avea oferte mai bune decât ale magazinelor de electronice, pe acest segment de piață.

camere foto digitale