Am văzut în articolul precedent potențialul obiectivului macro Nikon 60 mm f/2,8 în fotografia de produs, unde contează redarea cât mai precisă a detaliilor obiectelor pe care dorim să le înfățișăm.
Există însă un domeniu în care redarea fină a detaliilor subiectului fotografiat este chiar mai importantă și în care nicio altă soluție nu va oferi rezultate comparabile - fotografierea insectelor în habitatul lor natural. |
De altfel, fotografiile cu insecte înfățișate de la mică distanță,
cu toate detaliile lor anatomice vizibile, sunt în concepția majorității
publicului aproape sinonime cu fotografia macro, acestea fiind primele care vor
veni în mintea celui chestionat.
Am decis așadar să fac și eu câteva experimente de
fotografiere a insectelor, în lumina soarelui de toamnă. Aș adăuga că
încălzirea globală s-a dovedit de un real ajutor la acest capitol, vremea
neobișnuit de caldă pentru acest sfârșit de octombrie permițând insectelor
să-și continue nestingherite activitatea, neintrând în hibernare.
Câteva recomandări de ordin tehnic: pentru a evita mișcarea
subiectului, dar și a aparatului față de subiect, am utilizat timpi de expunere
cât mai scurți - sub 1/200 sec., preferabil chiar 1/400. Pentru un câmp de profunzime
cât mai extins - esențial pentru reușita fotografiilor macro - am folosit
diafragme închise, de la f/10 la f/16. În consecință, chiar în soarele
după-amiezii a trebuit să folosesc sensibilități ISO ridicate - ISO 800 fiind
valoarea cea mai uzuală. Din fericire, Nikon D90-ul se comportă absolut
onorabil la această valoare.
Puteți vedea mai jos câteva astfel de fotografii, realizate
cu Nikon D90 și obiectivul macro Nikon 60 mm f/2,8 AF-D:
Fluture - 1/400 sec., f/16, ISO 400
Albina - 1/500, f/14, ISO 800
Cosaș - 1/200, f/11, ISO 2000
Cosaș - 1/400, f/16, ISO 1000