FotografieCluj.BlogSpot.RO

luni, 23 septembrie 2013

Transilvania Fest 2013 - Festival itinerant de cultura si mancare


Weekend-ul acesta, Clujul a fost gazda unui festival cunoscut până acum publicului turdean, Transilvania Fest 2013. Desfășurat sub genericul "Festival itinerant de cultură și mâncare", acesta a adus, pe de o parte, numeroase bunătăți tradiționale ardelenești pe tarabele din Piața Unirii și, pe de alta, spectacole de muzică populară, pe scena construită pe latura vestică a pieței.


Publicul clujean s-a putut astfel delecta cu produsele tradiționale, în probabil cea mai potrivită ambianță cu putință (exceptând desigur un picnic într-o zonă liniștită).



Mărturisesc că sunt departe de a fi un ascultător împătimit al muzicii populare, însă pot spune că atmosfera concertelor din fiecare seară, reunite sub titulatura "Recital Cununa Transilvană" era una plăcută, care să te îmbie să mai rămâi în zonă... și poate să degustezi ceva de la tarabele și standurile servind produse tradiționale - de la kurtos kalacs și miere la cârnați ardelenești și must, era câte ceva pentru toate gusturile.




Vă prezint așadar în cele ce urmează câteva fotografii, unele înfățișând standurile, altele concertul cântăreței de muzică populară Angela Rusu, din seara de duminică, 22 septembrie. Aceasta nu doar că a încântat audiența cu vocea sa, dar a antrenat publicul să încingă o horă în Piața Unirii. Astfel, numeroase persoane ce nu se cunoșteau anterior au ajuns să danseze împreună, pe acordurile piesei "Nu-i român ca ardeleanu' " - despre care, aș adăuga eu, se potrivește de minune spiritului clujean.



De la festival nu au lipsit nici practicanții celui mai nou sport național, protestatarii susținători ai campaniei "Salvați Roșia Montană", care au agitat steaguri cu emblema mișcării pe care o promovează, aceștia reușind să se facă văzuți prin ocuparea unei poziții strategice - în spatele cântăreței ce coborâse în public și a personalităților locale prezente la concert.



Toate fotografiile au fost realizate cu Nikon D90 și obiectivul 18-105 mm,f/3,5-5,6.

miercuri, 18 septembrie 2013

Fotografie de portret in conditii tehnice superlative cu teleobiectivul Nikon 70-200 mm f/2,8

Participând de curând la un workshop organizat de Photo Life în Maramureș, am avut fericita ocazie de a trage câteva zeci de cadre cu probabil cel mai râvnit teleobiectiv de la Nikon, 70-200 mm f/2,8.

La 20,9 cm lungime și 1,54 kg greutate, obiectivul 70-200 mm este oricum numai micuț nu - motiv pentru care este și livrat din fabricație cu un colier pentru trepied. Vom monta așadar pe trepied obiectivul, iar aparatul va deveni un apendice al său, nu invers - precum era cazul cu obiectivele mai ușoare.

Avem însă de-a face cu un obiectiv de clasă profesională, gândit pentru aplicații în care contează mai mult performanțele brute decât ușurința la transport.

Principalele aplicații ale 70-200-lui sunt, evident, fotografia sportivă - acesta fiind unul din teleobiectivele preferate ale fotoreporterilor care documentează meciurile de fotbal - și surprinderea animalelor și păsărilor în habitatul lor natural (așa-numita wildlife photography - desigur, cu condiția să ne putem apropia îndeajuns de micuțele vietăți, altfel riscăm să avem nevoie de o focală ceva mai lungă).

Era de așteptat ca o "jucărie" cu un preț într-atât de ridicat să beneficieze de o viteză de focalizare excelentă, ca și de prezența modului Activ pentru stabilizatorul de imagine VR. Totuși, acesta din urmă este prezent și pe "frățiorul mai mic", teleobiectivul full-frame de buget redus, 70-300 mm, f/4,5-5,6.

Adevăratul avantaj al 70-200-lui vine din diafragma extrem de luminoasă, f/2,8, disponibilă pe întreaga plajă focală. Grație acesteia, nu doar că putem fotografia portrete cu un câmp de profunzime redus, estompând astfel fundalul într-un mod cât mai artistic, dar nu vom avea probleme de focalizare nici măcar în lumină precară - aparatului fiindu-i evident mult mai ușor să urmărească subiectul în lumina prezentă la f/2,8 decât la f/5,6.

Un teleobiectiv Nikon 70-200 mm, f/2,8 reprezintă așadar o alegere excelentă nu doar dacă fotografiem meciuri de fotbal și păsări în zbor, ci și pentru portrete, fie că vorbim aici de ședințe foto sau de evenimente de tipul nunților.

În plus, la acest din urmă capitol ne va ajuta și aspectul impozant al obiectivului, dimensiunile sale contribuind decisiv în întărirea convingerii clientului, că are de-a face cu un profesionist serios, dispus să investească în echipamentele sale și nu cu un "ciubucar".

Să vedem, în cele ce urmează, câteva fotografii pe care le-am realizat cu teleobiectivul Nikon 70-200 f/2,8, aparatul utilizat fiind Nikon D90-ul meu:









În consecință, merită să ne adăugăm în trusa foto un Nikon 70-200 mm - dacă ni-l permitem, desigur.

vineri, 6 septembrie 2013

Cand activismul civic cuprinde urbea - proteste impotriva exploatarii de la Rosia Montana

În anul 1997, compania canadiană Gabriel Resources avansa ideea unei exploatări miniere de suprafață, ce viza extragerea aurului din regiunea Roșia Montană, jud. Alba. Doi ani mai târziu, lua ființă, printr-un parteneriat cu statul român, Roșia Montană Gold Corporation, ce avea ca obiect de activitate punerea în practică a proiectului anterior-amintit.

Pe considerentul riscurilor majore de mediu pe care le prespunea exploatarea auriferă pe bază de cianuri - procedeu ce implică costuri reduse, fiind așadar rentabil chiar în zone unde minereul are o concentrație de substanță utilă utilă redusă - în anul 2000, lua ființă Asociația Alburnus Maior, ce va deveni principalul protestatar împotriva exploatării de la Roșia Montană.



Prezentul articol nu se doreșe a face apologia niciuneia din pozițiile ce se vehiculează în presă și pe canalele media, în fond, de mai bine de un deceniu.

Însă cu siguranță orice cetățean a putut observa protestele ce au luat amploare în ultima lună împotriva iminentei demarări a exploatării miniere de la Roșia Montană. S-a ajuns astfel la o masă critică: pe de o parte, este nerentabil a investi într-o companie care nu își poate desfășura activitatea, astfel că este normal pentru oficialii RMGC să insiste pentru demararea exploatării, iar de cealaltă, anii de activism ecologist au dus la formarea unor grupuri bine organizate de protestatari, care au ajuns să rivalizeze din acest punct de vedere cu marile federații sindicale.

Din punct de vedere al cetățeanului mai preocupat de grijile cotidiene, decât de mai puțin palpabilele probleme de mediu, întreaga dispută este vizibilă prin prisma spectacolului străzii, oferit de protestatarii care au ajuns să organizeze acțiuni de o amploare ce crește - în ultima perioadă - de la o săptămână la alta.

În luna august, un grup de voluntari ai Asociației Alburnus Maior a inițiat marșul "Pas cu pas salvăm Roșia Montană" - parcurgând distanța de 137 km ce separă Clujul de localitatea ce constituie obiectul atâtor controverse.

Am relatat despre episodul întâlnirii (întâmplătoare a)participanților la marș, ca și despre pitorescul zonei Roșiei Montane, într-un articol pe Forumul de Călătorie și Fotografie.




După cum se poate observa din imaginile de mai sus, protestatarii lupăt pentru conservarea unui colț de natură de o frumusețe aparte, ce riscă să dispară pentru totdeauna în cazul în care autoritățile permit demararea exploatării miniere de suprafață.

Am inclus și imagini de la protestele mai recente, din data de 1 septembrie, fotografii realizate cu Nikon D90, echipat cu obiectivul fix de 35 mm, f/1,8.



În seara zilei de marți, 3 septembrie, autobuzul ce mă aducea din cartierul Mănăștur a fost oprit în dreptul Primăriei Cluj-Napoca (Calea Moților nr. 3), de un grup impresionant de activiști ecologiști, ce blocaseră principala arteră est-vest a urbei, în semn de protest față de iminenta începere a mineritului cu cianuri la Roșia Montană.

Aveam la mine celălalt aparat, Nikon D3100, echipat însă cu destul de întunecosul obiectiv kit 18-55 mm (îl folosisem pentru fotografie de arhitectură, unde deschiderea largă era cât mai esențială și unde oricum este de dorit o profunzime de câmp cât mai bună, ce se obține la diafragme mai închise de f/5,6).

Am reușit însă să obțin câteva cadre clare, utilizând o sensibilitate ISO ridicată, de 1600: