FotografieCluj.BlogSpot.RO

sâmbătă, 31 august 2013

Cum am ajuns la al saselea obiectiv Nikon si ce poate fiecare

O glumă vehiculată printre fotografi spune că ești un foto-maniac atunci când știi deja ce obiectiv își vei cumpăra după obiectivul pe care abia aștepți să-l cumperi... în atari condiții, nu pot să nu-mi pun și eu diagnosticul: sunt foto-maniac? Se pare că da!

Spun asta după ce spătămâna trecută am achiziționat cel de-al șaselea obiectiv al meu, un macro Nikon de 60 mm, f/2,8 AF-D. Am decis așadar să vă prezint câte o fotografie realizată cu fiecare din obiectivele mele.

Să începem cu cel mai recent achiziționat. Atașez o fotografie experimentală (în fapt, o imagine obținută prin așa-numitul focus stacking: prima dată am realizat un cadru cu fațetele multiple ale unui semnalizator de automobil, apoi unul cu picăturile de apă de pe acesta - da, câmpul de profunzime e atât de redus, chiar la f/16, iar lumina necesară obținerii acestui nivel de detalii se adună în jumătate de secundă... dar acesta e farmecul fotografiei macro :)


Următorul pe lista noastră, alt obiectiv fix, Nikon 50 mm f/1,8 AF-D, achiziționat în februarie 2013. E o "jucărie" de doar 155 grame, ceea ce îl face excelent pentru când ne dorim mobilitate maximă, însă acest lucru nu înseamnă că ar fi cu ceva mai prejos. Din contră, are trei avantaje esențiale: e foarte luminos, focalizează rapid și permite o separație excelentă a subiectului de fundal.

Devine astfel posibilă utilizarea unor timpi de expunere extrem de scurți: imaginea de mai jos a fost obținută la 1/1250 sec., exclusiv în lumină naturală.


În mai 2012, îmi cumpăram primul obiectiv fix, Nikon AF-S 35 mm DX f/1,8 G. Oferind pe aparatele cu senzor crop încadrarea clasică a obiectivelor de 50 mm de pe aparatele cu film și având și acesta dimensiuni reduse, fixul de 35 mm este un excelent companion de călătorie. Nu ocupă mult loc în bagaj, e discret, are o optică superioară zoom-urilor de nivel mediu și focalizează rapid.

În plus, grație diafragmei luminoase, se descurcă excelent și în interioare de genul muzeelor, unde încadrarea oferită de cel de 50 mm e un pic prea strânsă. Și, desigur, e excelent pentru portrete, după cum puteți vedea în imaginea următoare:



Reducerile din februarie 2012 îmi aduceau un teleobiectiv de buget, Nikon AF-S DX 55-300 mm, f/4,5-5,6 G ED VR. Deși destul de lent în focalizare și întunecos cu diafragma maximă de f/5,6 oferită la capătul său tele, acesta permite să ne apropiem de subiect într-un mod imposibil cu alte obiective din zona sa de preț.

Ne ajută aici și factorul de multiplicare de 1,5x al senzorilor crop, APS-C: pentru aceeași încadrare, pe un full-frame am avea nevoie de un obiectiv cu focala de 450 mm. Putem astfel imortaliza viața sălbatică... cu condiția să avem lumină suficientă, altfel va fi necesar să tragem periculos de mult în sus de sensibilitatea ISO.


Practic singurul obiectiv pe care l-am folosit din martie 2011 și pănă la achiziționarea teleobiectivului 55-300 mm a fost extrem de versatilul Nikon AF-S DX 18-105 mm, f/3,5-5,6 G ED VR.

Gândit să acopere practic toate situațiile posibile de fotografiere, de la un unghi moderat de larg la un tele mediu, 18-105 mm se dovedește a fi un veritabil "cal de bătaie" al obiectivelor, ce poate fi folosit cu succes atât în fotografia ce călătorie, cât și în cea de eveniment - venind cu avantajul major al faptului că nu trebuie să mai pierdem timpul schimbând obiectivele pentru a acoperi plaja de focale cea mai folosită.

În lumină bună - cum e cazul când fotografiem cu blitz-ul montat pe aparat sau în studio - e imbatabil cât timp nu suntem dispuși să cheltuim pe un obiectiv mai mult decât am dat pe aparat. Mai jos, o imagine de la o ședință foto de studio:

Am lăsat evident la urmă obiectivul kit, Nikon AF-S DX 18-55 mm, f/3,5-5,6 G VR, primit cu primul meu DSLR, un D3100. E limitat, atât prin perspectiva plajei mai reduse de focale oferite decât 18-105 mm, dar în special prin cea a diafragmei întunecoase, de f/5,6 disponibilă la 55 mm. Ne vom trezi adesea că trebuie să creștem sensibilitatea ISO, din cauza pătrunderii insuficiente a luminii în obiectiv.

Dacă avem însă un și fix luminos pentru când situația o cere, un 18-55 mm se poate dovedi un companion de încredere când nu dorim să cărăm mult. Grație construcției din plastic, la 265 grame se apropie mai degrabă de greutatea obiectivelor fixe... și, în lumină suficientă, nu e chiar deloc rău.

Iar faptul că e scurt și ușor îl face ideal pentru utilizarea pe trepied pentru realizarea panoramelor verticale - când contează să nu schimbăm înclinarea obiectivului în întreaga serie de imagini pe care o realizăm. Mai jos, o astfel de panoramă - vedere asupra Clujului, de la Grand Hotel Italia:



Până acum, am fost fidel celor de la Nikon, iar toate obiectivele achiziționate au provenit de la acest producător. Am avut însă ocazia nu demult de a testa și un Sigma 70-300 mm, f/4-5,6 APO Macro comparativ cu al meu 55-300 mm. Mărturisesc că eram sceptic în ceea ce privește obiectivele produse de terți.. până ce am văzut imaginile de probă.

Totuși, pentru prețul cerut, Sigma se descurcă absolut onorabil - mult mai bine decât un Tamron pe care l-am încercat în urmă cu ceva timp și care m-a făcut să rămân circumspect în a achiziționa obiective "no-name". Imaginea de mai jos e grăitoare:

Nu exclud așadar pe viitor nici achiziționarea unor obiective produse de terți - fie ele Sigma, Tokina, sau Samyang... sau de ce nu, chiar Zeiss :).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Orice comentarii, sugestii şi exprimări de opinii sunt binevenite, cât timp sunt relevante, nu conţin limbaj care să instige la ură sau discriminare etnică, rasială sau de altă natură, la fapte antisociale sau ilegale, precum şi mesajele de tip spam.

Întreg conţinutul este proprietatea intelectuală a FotografieCluj, cu excepţia comentariilor, care aparţin creatorilor lor, a conţinuturilor semnalate ca atare, precum şi a mărcilor înregistrate şi a denumirilor comerciale, care sunt proprietatea deţinătorilor lor.