Bazar cu Lucruri Gratis #7 - Cluj, l'Atelier Cafe

Bazarul cu Lucruri Gratis a devenit deja o tradiție a Cafenelei L'Atelier (bd. Memorandumului nr. 9, Cluj-Napoca), sâmbătă, 29 iunie având deja loc cea de-a șaptea ediție a evenimentului. V-am relatat despre edițiile trei și cinci ale Bazarului, eveniment despre care consider că merită susținut și promovat, tocmai ca instrument de limitare a consumului inutil, dar și de satisfacere a unor trebuințe pentru cei care nu și-ar permite achiziționarea acelor lucruri de care alții nu mai au deja nevoie. De altfel, unul din sloganurile promovate de organizatorii bazarului a fost "Prelungim viața produselor pe care nu le mai folosim, dăruindu-le altora care au nevoie de ele".

(Sloganul bazarului, expus într-o manieră simpatică și deloc stridentă, dar de impact, de către echipa organizatoare)

E regretabil însă că o dificultate cu care se confruntă organizatorii de multe ori constă tocmai în a găsi ONG-uri dispuse să preia lucrurile donate și care nu și-au găsit un nou proprietar pe parcursul celor trei ore de bazar. În condițiile în care lucrurile sunt funcționale, simplul fapt că au căzut în desuetudine pentru unii utilizatori nu ar trebui să însemne eliminarea lor completă de pe piață, până la punctul la care nimeni să nu le mai vrea (sau, mai exact, nimeni care știe de existența lor. De aceasta consider că bazarul merită o promovare cât mai bună).

Acest episod îmi aduce aminte de filmul "Cartea lui Eli": puținii oameni care au supraviețuit ca prin minune unui război atomic se luptă să-și reorganizeze viețile în pustia ce se întinde unde au fost cândva Statele Unite. Incapabili de a mai produce bunuri industriale, ca urmare a distrugeri instalațiilor și pierderii tehnologiilor necesare, supraviețuitorii sunt nevoiți să reutilizeze orice bun de dinainte de război a mai rămas intact, acestea devenind veritabile etaloane de schimb monetar în noua (dez)ordine.

Cu trecerea anilor și apariția noilor generații, tot mai puțini sunt cei care își amintesc lumea de dinainte de război - în fond, cea pe care o cunoaștem în prezent. O tânără (jucată de Milla Kunis) îl roagă pe eroul principal, Eli (jucat de Denzel Washington), să-i povestească despre lumea "de dinainte". Cuvintele lui sunt cât se poate de elocvente: "Oamenii aruncau lucruri pentru care azi ar fi în stare să ucidă".

În linii mari, aceasta este lumea în care trăim în prezent: suntem mai degrabă preocupați, bunăoară, de prestigiul social pe care ni-l aduce deținerea unui bun la modă, decât de utilitatea sa efectivă. Iar apoi, suntem intrigați când nu mai găsim un cumpărător pentru un obiect care a costat o căruță de bani la vremea sa. 

De exemplu, casetofonul cu căști de mai sus: îmi amintesc cum, prin anii 1999-2000, era ceva deosebit. Îmi cumpărasem unul no-name, CongLi, de care eram cât se poate de încântat... apoi, în 2005, mi-am cumpărat iPod (mă rog, Mini, predecesorul Nano-ului din prezent), iar mini-casetofonul l-am păstrat doar pentru că mai dețin câteva casete audio dragi mie.

Philips-ul de la bazar, în stare estetică absolut onorabilă, și-a găsit în cele din urmă proprietarul, o mamă colecționând-ul pentru copilul ei, care era însă destul de dezorientat despre ce ar putea face cu el...

Sau să luăm alt caz, cel al telefoanelor mobile: ce ne-am mai fi dorit cu toții un Nokia precum cel de mai sus, în urmă cu vreo 10  ani (când alternativele de buget erau Alcatel, Sagem, Maxon... sau pentru cine își permitea, Ericsson sau Siemens). Exemplarul pe care l-am fotografiat mai sus este o dovadă că Nokiile au fost produse durabile, care au supraviețuit trecerii timpului.. exceptând cel mult acumulatorii, care inevitabil se sulfatează în timp, dar care ar trebui să mai existe prin ofertele distribuitorilor de accesorii.

Acum, în special aceia mai tineri dintre noi sunt ahtiați după modelele "cu taci" și ecrane cât mai mari (cu diagonale chiar și de 5 țoli - aceasta după ce ani de zile tendința a fost de reducere a dimensiunilor telefoanelor... dar pe atunci nu existau Angry Birds și Facebook-ul mobil). Însă pentru aceia care nu își doresc să dea patru salarii minime pe un Samsung Galaxy S4, un astfel de "dinozaur", oferit gratis, poate fi o variantă absolut acceptabilă, cât timp ceea ce căutăm este funcționalitatea.

Un alt caz, ilustrat mai sus, este cel al jucărelelor și bibelourilor - obiecte de care ne-am bucurat,neîndoielnic, când ne-am făcut plăcarea de a le cumpăra, sau le-am primit, la un moment dat, cadou. Însă cu trecerea timpului colecționăm tot mai multe astfel de obiecte, care ne umplu spațiul și așa limitat în care locuim... și ne vedem nevoiți să ne despărțim de ele.

Însă de ce să o facem într-o manieră distructivă, aruncând ceea ce ne e noua în plus, când lucrurile în cauză ar putea bucura pe altcineva?. Am discutat cu noua proprietară a puișorilor mici, galbeni și pufoși (par mai mari ca urmare a utilizării unei lentile macro și a fotografierii de la câțiva cm), care era realmente încântată de aceștia.

Sau pur și simplu există obiecte de garderobă - precum sandalele cu toc de mai sus - care, deși elegante și stilate, se cer a fi diversificate periodic, în funcție de tendințele din modă. Astfel, această pereche - în stare excelentă, după cum se poate vedea din imagine - ar fi zăcut mult și bine într-o debara... pe când, adusă la bazar, și-a putut găsi o proprietară care să o ia la purtat din nou.

Bazarul cu Lucruri Gratis nu ar fi fost însă posibil fără implicarea activă a voluntarelor (de data aceasta, o componență complet feminină în echipa de șase organizatori), din partea inițiativei Lucruri Gratis. Lor li se datorează succesul evenimentului, motiv pentru care merită felicitările noastre. Le puteți vedea în imaginile următoare, atât în formație, cât și în acțiune.