"A fost odată ca niciodată un om... cu șobolani".
Astfel începea piesa "Mâinile sus!", a trupei bucureștene de rock alternativ Omul cu Șobolani, formație pe care am putut-o vedea live sâmbătă, 18 mai, într-un concert ce a marcat redeschiderea, după mulți ani de pauză, a Grădinii de vară "Boema" din Cluj (str. Iuliu Maniu, nr. 34). Dacă în general încerc să relatez evenimentele la care particip ca fotograf dintr-o perspectivă cât mai detașată, insistând pe modul de realizare a fotografiilor, mai degrabă decât pe luările de poziție vehiculate în cadrul evenimentului, de data aceasta lucrurile sunt puțin diferite, în sensul că am participat ca fan plătitor de bilet, dreptul de a fotografia venind ca un "bonus", ca urmare a faptului că Boema este gazda Festivalului Photo România de anul acesta. |
Omul Cu Sobolani - Superparanoia CD
Pot spune că sunt un "old-school fan" al OCS, în condițiile în care "cei patru băieți cu mintea dezlegată" m-au cucerit încă de prin 1999-2000, când erau în vogă piese ca "Razna" sau "Vara pe oliță"... Aproape că aș putea compune un pseudo-sondaj pentru Facebook, de tipul: "Ai devenit major la cumpăna dintre milenii dacă știi că vaca-mi dă lapte, măgaru-mi cere fân".
Nu voi adăuga însă "Like&Share, sau suportați consecințele"; prefer să merg mai departe pe firul amintirilor, până în septembrie 2001, când asistam la un concert live al Omului cu Șobolani, în Web, un club bucureștean foarte în vogă în acea perioadă, în special printre fanii muzicii alternative, dar și rave (și, din nefericire, desființat între timp). Băieții au focut un show pe cinste, iar eu nu am pierdut ocazia de a le face câteva poze, cu noua mea "jucărie" de la acea vreme, un aparat digital Polaroid PDC-640.
Acesta,după cum îi spune și numele, fotografia la rezoluția de 640x480 pixeli, utilizând senzorul CCD de 1/3" și ansamblul optic fără sistem de focalizare, cu o distanță focală echivalentă de 50 mm, stocând maximum 90-91 imagini pe card-ul său SmartMedia de 8 MB. Totuși, a putea fotografia echivalentul a aproape 3 filme foto într-o zi era ceva fantastic la vremea respectivă (chiar dacă așteptai cca. 20 minute pentru ca imaginile să fie copiate în calculator, prin conexiunea pe cablu serial), iar pe monitoare cu rezoluția de 800x600, a fotografia în 640x480 nu era atât de grav (deși în prezent sunt pur și simplu îngrozit nu într-atât de calitatea expunerii imaginilor respective, similară cu a "săpunierelor" din prezent, ci de dimensiunile minuscule ale acesteia - aspect pe care îl voi detalia mai jos.
Revenind în prezent, a fost o bucurie nespusă când am aflat că voi putea să îmi îmbin pasiunea pentru fotografie cu cea pentru muzică. Deși nu aș putea spune că am mers la prea multe concerte în ultimii ani, există unii artiști pe care pur și simplu îi am la suflet - OCS fiind cu siguranță unii dintre ei... iar cum concertul avea loc ca parte a unui festival de fotografie, era clar că, spre deosebire de concertele din sălile de spectacole, restricțiile la fotografiere nu vor fi aplicabile ;).
Mai în glumă, mai în serios, este nu doar posibil, ci chiar foarte plăcut să faci în același timp poze și karaoke pe versurile melodiilor preferate. Iar într-o locație de mici dimensiuni și având o poziție cu vedere directă la scenă, obiectivul Nikon 50 mm f/1,8 AF-D face pur și simplu minuni (deschizând diafragma la maximum f/2,2, pentru siguranță; deși am observat că obiectivul de 50 mm este mult mai scharf decât cel de 35 mm, f/1,8, unde f/2,4 ar fi pragul maxim recomandat).
Am putut fotografia întregul spectacol fără să trebuiască să cresc sensibilitatea ISO peste un confortabil 640, obținând astfel imagini practic neafectate de granulație - fotografiind, desigur, doar în lumină existentă, redând astfel cât mai realist atmosfera de pe scenă și nepermițând umbrelor inestetice generate de blitz să apară. Pot spune astfel că a fost o seară memorabilă și, de parcă acest lucru nu ar fi suficient, fotografiile pe care am avut ocazia să le realizez cu D90-ul meu reprezintă un aide-memoire excelent, după cum puteți vedea în cele ce urmează.
Mai jos, puteți vedea o imagine de la concertul OCS din 2001 și, pentru comparație, una în care aceasta e alăturată unei fotografii realizate cu D90-ul, ambele păstrate la dimensiunile originale (pe scurt, 0,3 MPx vs 12 MPx).
Nu voi adăuga însă "Like&Share, sau suportați consecințele"; prefer să merg mai departe pe firul amintirilor, până în septembrie 2001, când asistam la un concert live al Omului cu Șobolani, în Web, un club bucureștean foarte în vogă în acea perioadă, în special printre fanii muzicii alternative, dar și rave (și, din nefericire, desființat între timp). Băieții au focut un show pe cinste, iar eu nu am pierdut ocazia de a le face câteva poze, cu noua mea "jucărie" de la acea vreme, un aparat digital Polaroid PDC-640.
Acesta,după cum îi spune și numele, fotografia la rezoluția de 640x480 pixeli, utilizând senzorul CCD de 1/3" și ansamblul optic fără sistem de focalizare, cu o distanță focală echivalentă de 50 mm, stocând maximum 90-91 imagini pe card-ul său SmartMedia de 8 MB. Totuși, a putea fotografia echivalentul a aproape 3 filme foto într-o zi era ceva fantastic la vremea respectivă (chiar dacă așteptai cca. 20 minute pentru ca imaginile să fie copiate în calculator, prin conexiunea pe cablu serial), iar pe monitoare cu rezoluția de 800x600, a fotografia în 640x480 nu era atât de grav (deși în prezent sunt pur și simplu îngrozit nu într-atât de calitatea expunerii imaginilor respective, similară cu a "săpunierelor" din prezent, ci de dimensiunile minuscule ale acesteia - aspect pe care îl voi detalia mai jos.
Revenind în prezent, a fost o bucurie nespusă când am aflat că voi putea să îmi îmbin pasiunea pentru fotografie cu cea pentru muzică. Deși nu aș putea spune că am mers la prea multe concerte în ultimii ani, există unii artiști pe care pur și simplu îi am la suflet - OCS fiind cu siguranță unii dintre ei... iar cum concertul avea loc ca parte a unui festival de fotografie, era clar că, spre deosebire de concertele din sălile de spectacole, restricțiile la fotografiere nu vor fi aplicabile ;).
Mai în glumă, mai în serios, este nu doar posibil, ci chiar foarte plăcut să faci în același timp poze și karaoke pe versurile melodiilor preferate. Iar într-o locație de mici dimensiuni și având o poziție cu vedere directă la scenă, obiectivul Nikon 50 mm f/1,8 AF-D face pur și simplu minuni (deschizând diafragma la maximum f/2,2, pentru siguranță; deși am observat că obiectivul de 50 mm este mult mai scharf decât cel de 35 mm, f/1,8, unde f/2,4 ar fi pragul maxim recomandat).
Am putut fotografia întregul spectacol fără să trebuiască să cresc sensibilitatea ISO peste un confortabil 640, obținând astfel imagini practic neafectate de granulație - fotografiind, desigur, doar în lumină existentă, redând astfel cât mai realist atmosfera de pe scenă și nepermițând umbrelor inestetice generate de blitz să apară. Pot spune astfel că a fost o seară memorabilă și, de parcă acest lucru nu ar fi suficient, fotografiile pe care am avut ocazia să le realizez cu D90-ul meu reprezintă un aide-memoire excelent, după cum puteți vedea în cele ce urmează.
(Expunere de 3 secunde, în spiritul psihedelic al piesei "Razna")
(Deasupra, dedesubt - expuneri multiple, realizate direct din aparat)
Mai jos, puteți vedea o imagine de la concertul OCS din 2001 și, pentru comparație, una în care aceasta e alăturată unei fotografii realizate cu D90-ul, ambele păstrate la dimensiunile originale (pe scurt, 0,3 MPx vs 12 MPx).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Orice comentarii, sugestii şi exprimări de opinii sunt binevenite, cât timp sunt relevante, nu conţin limbaj care să instige la ură sau discriminare etnică, rasială sau de altă natură, la fapte antisociale sau ilegale, precum şi mesajele de tip spam.
Întreg conţinutul este proprietatea intelectuală a FotografieCluj, cu excepţia comentariilor, care aparţin creatorilor lor, a conţinuturilor semnalate ca atare, precum şi a mărcilor înregistrate şi a denumirilor comerciale, care sunt proprietatea deţinătorilor lor.