FotografieCluj.BlogSpot.RO

luni, 4 martie 2013

Cum păstrăm doar JPEG-urile când fotografiem RAW+JPEG pe Nikon D90

Nikon D90 rămâne, chiar la ani buni de la lansarea sa, o alegere excelentă pentru pasionații de fotografie care doresc un control manual net superior celor de pe DSLR-urile destinate începătorilor, dar în același timp nu ar căra un full-frame voluminos și greu în deplasări lungi (la cele 620 grame ale sale, D90 este de departe cel mai ușor DSLR de clasă medie).

Latitudinea ridicată de expunere și viteza de focalizare excelentă îl recomandă deopotrivă pentru adepții fotografiei comerciale - unde culorile trebuiesc redate fidel și granulația să fie minimal vizibilă - cât și pentru împătimiții naturii sălbatice, unde focalizarea rapidă și latența la declanșare (de doar 0,208 secunde, fiind mai rapid cu 0,03 secunde decât succesorul său, D7000) contează enorm în obținerea unor cadre reușite.

camere foto

Din aceste considerente, sunt chiar încântat că, în urmă cu puțin peste trei luni, mi-am cumpărat și eu un Nikon D90 - de care intenționez să mă servesc mult timp de acum încolo și pe care chiar îl recomand, în condițiile în care prețul său în oferta F64 e chiar tentant.

Dincolo de controlul manual mult îmbunătățit față de modelele de început de gamă, precum D3100 (un aparat de care sunt în continuare mulțumit, menținându-mi părerile exprimate anterior achiziționării D90-ului și pe care nu l-aș vinde nicidecum, dar cu un control manual mult limitat de prezența unei singure rotițe, ce controlează alternativ timpul și diafragma), D90 oferă în plus un control sporit la salvarea fișierelor RAW - aspect central al postării de față.

Atunci când dorim înmagazinarea maximului posibil de detalii, care să nu fie afectate de compresia JPEG (cu inevitabilele ei pierderi de calitate), precum și posibilități sporite de a jongla cu parametrii expunerii. Prelucrând fișierul NEF într-un program precum Adobe Camera Raw (livrat împreună cu Photoshop Elements, sau cu suita CS) putem supra-/subexpune imaginea, teoretic într-o plajă destul de largă, de +/-4 trepte de diafragmă; în practică, am observat că variații de până la +/-0,75 trepte nu au un impact deranjant asupra granulației, deci dacă dorim să nu ruinăm valoarea comercială a imaginilor noastre, ar trebui să ne limităm la acest interval, sau chiar să nu depășim, în special la accentuarea luminozității, un plus de jumătate de treaptă.

Grație Adobe Camera Raw, putem de asemenea altera saturația sau vibranța culorilor din imagine, precum și modifica radical balansul de alb și tenta de culoare, putând astfel vedea imaginile noastre într-o cu totul altă lumină decât ca din momentul fotografierii.

Însă în cele mai multe situații, avem nevoie de astfel de prelucrări doar pentru imaginile cele mai reușite, pe care intenționăm să le expunem public, nu și pentru cele pe care le-am realizat ca simpe amintiri, caz în care, dacă le-am expus corect încă de la fotografiere, oricum probabil le vom păstra ca atare.

Dacă pe aparate precum D3100 opțiunile erau destul de limitate, stocarea imaginilor în formatul RAW fiind posibilă doar concomitent cu un JPEG la calitatea maximă, D90 permite alegerea fie exclusiv a formatului RAW pentru fotografiile noastre, fie salvarea unui fișier RAW concomitent cu un JPEG comprimat puternic, moderat sau minimal.

Personal, din rațiuni ce țin de economisirea spațiului de stocare (niciodată suficient când colecția de poze crește săptămânal cu 1,5-2 GB), prefer să fotografiez în formatul RAW+JPEG Basic. Astfel, pentru imaginile memorabile am acces la fișierul RAW, însă pentru cele de mai mică însemnătate nu încarc inutil cardul de memorie și harddisk-ul (de la un punct, parcă nici măcar un Western Digital de 1.5TB nu mai pare așa încăpător).

Poate apărea totuși și situația inversă: am fotografiat RAW+JPEG întreaga serie de imagini, din care evident nu vom dori să le păstrăm pe toate în formatul RAW, dar nu am renunța iremediabil la imaginile noastre, însă nu mai avem loc pe cardul de memorie. Aparatul (fie el D90 sau D3100) nu ne oferă direct din meniu decât posibilitatea de a șterge simultan fișierul JPEG și RAW-ul asociat... dar noi am dori să păstrăm măcar JPEG-ul (un JPEG de 12 MPx la compresie medie ocupă cca. 1,5 MB, iar un RAW (cu extensia NEF) cca. 10,5 MB).

Cât timp mai avem loc pentru cel puțin o poză pe card, putem elibera spațiu ștergând RAW-urile, cu un mic truc, pe care l-am descoperit fotografiind într-o după-masă fotografiind prin și pe lângă Cluj. Astfel, identificăm o imagine de la care nu dorim să păstrăm decât JPEG-ul și o deschidem cu aplicațiile de corecție de pe aparat; efectuăm modificările necesare (dacă suntem mulțumiți de aspectul ei general, aplicăm un crop cu margini largi, utilizând comanda Trim; dacă nu, utilizăm mai multe din opțiunile de prelucrare).

Ne va rezulta un JPEG salvat la calitatea maximă; acum, putem șterge imaginea originală, eliminând RAW-ul și JPEG-ul inițiale (uzual, cu un nume de tipul DSCxxxx.jpg/.nef) și păstrând fișierul JPEG editat (CSCxxxx.jpg). Am câștigat astfel câțiva MB prețioși pe cardul de memorie; la fiecare 2-3 imagini astfel prelucrate, obținem spațiu pentru o nouă fotografie RAW+JPEG - care poate fi tocmai cea pe care o căutam :).

De data aceasta, vă prezint în continuare câteva imagini care mi-au plăcut mai puțin din timpul ieșirii anterior amintite (relizate cu ansamblul D90 + 55-300mm), de la care am ales să renunț la fișierul RAW și să aplic un minim crop din aparat.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Orice comentarii, sugestii şi exprimări de opinii sunt binevenite, cât timp sunt relevante, nu conţin limbaj care să instige la ură sau discriminare etnică, rasială sau de altă natură, la fapte antisociale sau ilegale, precum şi mesajele de tip spam.

Întreg conţinutul este proprietatea intelectuală a FotografieCluj, cu excepţia comentariilor, care aparţin creatorilor lor, a conţinuturilor semnalate ca atare, precum şi a mărcilor înregistrate şi a denumirilor comerciale, care sunt proprietatea deţinătorilor lor.