După cum pomeneam într-o postare trecută, noaptea dintre ani nu ar fi la fel fără focurile de artificii - și arta fotografică nu ar fi la fel în absența imaginilor capturând mișcarea într-un cadru static.
Clasici ai fotografiei, precum Philippe Halsman, Robert Capa sau Jacques-Henri Lartigue au fost preocupați de redarea, sau mai exact sugerarea mișcării, în imagini (reprezentări, prin natura lor tehnică, statice), dar care să sugereze dinamism, acțiune. Cu mijloacele tehnice din prezent, lucrurile sunt incomparabil mai facile; totuși, anumite aspecte trebuie tratate cu grijă, pentru a obține imaginile cele mai reușite. | |
Principial, artificiile reprezintă practic proiectile trasoare care, ajunse la o înălțime predefinită, explodează, fragmentația lor dând naștere la un buchet luminos. Fotografierea acestora va presupune, în consecință, realizarea unui instantaneu al traiectoriei lor pe bolta cerească - sau având ca fundal un decor urban.
De timpul de expunere va depinde deci dacă vom surprinde doar fragmente ale exploziei, într-un instantaneu cinematografic al acesteia, sau, din contră, întreaga traiectorie parcursă de trasorul luminos și buchetul generat de explozie, sau chiar mai multe astfel de explozii (ideal ar fi, în acest caz, ca ele să aibă loc pe sectoare diferite ale cerului, astfel încât scena să nu fie supraîncărcată până la a deveni confuzivă).
Cum distanța de la punctul de stație la cel de tragere ales de pirotehniști pentru lansarea artificiilor este constantă (și, ideal, ne-am ales un punct de stație cu vedere directă spre sectorul de cer dorit, neobturat de colțuri de clădiri, sau, pentru un plus de reprezentativitate locală, am inclus în cadru o clădire emblematică a urbei - în Cluj, cum focurile de artificii se organizează în piața Avram Iancu, avem ca principal reper Catedrala Ortodoxă Adormirea Maicii Domnului și, funcție de punctul de stație ales, statuia lui Avram Iancu, Teatrul Național și Consiliul Județean), putem să utilizăm o tehnică uzitată cu succes de fotografii pe film: prefocalizăm, apoi comutăm aparatul pe Manual Focus, asigurându-ne astfel de caracterul unitar al cadrelor pe care le vom realiza, ca și de evitarea riscului ca aparatul să nu se stabilizeze în timp util asupra punctului de focalizare dorit.
Și cum dorim să avem un câmp de profunzime cât mai extins, iar subiectul fotografiat este prin natura sa unul generator de lumină, nu vom avea nevoie de diafragme deschise. Din contră, pentru a nu supraexpune la timpi de 2-5 secunde, vom folosi diafragme închise, în jurul valorii de f/11; după ce avem câteva cadre care ne convin, putem experimenta, închizând chiar mai puternic, pentru a estompa luminile parazite, până la f/16 sau chiar f/22 (pierdem astfel o parte din ambianța nocturnă urbană, atenția privitorului căpzând în continuare mai pregnant pe exploziile artificiilor).
Utilizarea unui trepied solid și declanșarea cu ajutorul telecomenzii sunt ingrediente esențiale pentru o rată de succes sporită. După cum am mai văzut, o alegere optimă din perspectiva prețului plătit pentru produse de calitate m-a împins spre trepiedul Velbon C-600, iar telecomanda Nikon ML-L3 reprezintă alegerea naturală, prețul ei, unul abordabil, de cca. 70 lei nefiind mult mai mare decât cel al modelelor produse de terți.
Telecomanda este utilă nu doar pentru a nu induce vibrații la declanșare, ci și pentru a controla optim momentul acesteia: dacă alegând un timp de expunere dat riscăm să pierdem exact momentele cele mai spectaculoase ale exploziei artificiilor, alegând modul Bulb și declanșând cu puțin înainte ca trasoarele să atingă înălțimea de detonare (care, inevitabil, va varia, astfel că va trebui să experimentăm și să tragem mai multe cadre; în pracitcă, am observat că expunerile optime au între 2 și 5 secunde).
Acestea fiind spuse, vă invit să vizionați câteva din cadrele pe care le-am realizat.
De timpul de expunere va depinde deci dacă vom surprinde doar fragmente ale exploziei, într-un instantaneu cinematografic al acesteia, sau, din contră, întreaga traiectorie parcursă de trasorul luminos și buchetul generat de explozie, sau chiar mai multe astfel de explozii (ideal ar fi, în acest caz, ca ele să aibă loc pe sectoare diferite ale cerului, astfel încât scena să nu fie supraîncărcată până la a deveni confuzivă).
Cum distanța de la punctul de stație la cel de tragere ales de pirotehniști pentru lansarea artificiilor este constantă (și, ideal, ne-am ales un punct de stație cu vedere directă spre sectorul de cer dorit, neobturat de colțuri de clădiri, sau, pentru un plus de reprezentativitate locală, am inclus în cadru o clădire emblematică a urbei - în Cluj, cum focurile de artificii se organizează în piața Avram Iancu, avem ca principal reper Catedrala Ortodoxă Adormirea Maicii Domnului și, funcție de punctul de stație ales, statuia lui Avram Iancu, Teatrul Național și Consiliul Județean), putem să utilizăm o tehnică uzitată cu succes de fotografii pe film: prefocalizăm, apoi comutăm aparatul pe Manual Focus, asigurându-ne astfel de caracterul unitar al cadrelor pe care le vom realiza, ca și de evitarea riscului ca aparatul să nu se stabilizeze în timp util asupra punctului de focalizare dorit.
Și cum dorim să avem un câmp de profunzime cât mai extins, iar subiectul fotografiat este prin natura sa unul generator de lumină, nu vom avea nevoie de diafragme deschise. Din contră, pentru a nu supraexpune la timpi de 2-5 secunde, vom folosi diafragme închise, în jurul valorii de f/11; după ce avem câteva cadre care ne convin, putem experimenta, închizând chiar mai puternic, pentru a estompa luminile parazite, până la f/16 sau chiar f/22 (pierdem astfel o parte din ambianța nocturnă urbană, atenția privitorului căpzând în continuare mai pregnant pe exploziile artificiilor).
Utilizarea unui trepied solid și declanșarea cu ajutorul telecomenzii sunt ingrediente esențiale pentru o rată de succes sporită. După cum am mai văzut, o alegere optimă din perspectiva prețului plătit pentru produse de calitate m-a împins spre trepiedul Velbon C-600, iar telecomanda Nikon ML-L3 reprezintă alegerea naturală, prețul ei, unul abordabil, de cca. 70 lei nefiind mult mai mare decât cel al modelelor produse de terți.
Telecomanda este utilă nu doar pentru a nu induce vibrații la declanșare, ci și pentru a controla optim momentul acesteia: dacă alegând un timp de expunere dat riscăm să pierdem exact momentele cele mai spectaculoase ale exploziei artificiilor, alegând modul Bulb și declanșând cu puțin înainte ca trasoarele să atingă înălțimea de detonare (care, inevitabil, va varia, astfel că va trebui să experimentăm și să tragem mai multe cadre; în pracitcă, am observat că expunerile optime au între 2 și 5 secunde).
Acestea fiind spuse, vă invit să vizionați câteva din cadrele pe care le-am realizat.
Superbe imagini, grozav articol! Bravo!
RăspundețiȘtergere