FotografieCluj.BlogSpot.RO

marți, 31 iulie 2012

Bistriţa, capitala Earth Hour 2012 şi gazda seminarului foto susţinut de Dan Dinu şi WWF

Weekendul acesta am avut plăcerea şi onoarea de a participa la un seminar de fotografie susţinut de Dan Dinu, talentatul şi dedicatul artist (şi, aş putea adăuga, explorator) din spatele proiectului România Sălbatică, susţinut de World Wildlife Fund.

Acest lucru a fost posibil prin generozitatea aceleiaşi WWF, care a organizat Provocarea foto Earth Hour, concurs ce consta în surprinderea celor mai marcante momente ale acestui eveniment de conştientizare a nevoii alegerii unui stil de viaţă mai eficient energetic şi, implicit, mai prietenos cu mediul, recompensând autorii celor mai reuşite fotografii (între care şi a subsemnatului) cu câte un loc la training - lucru pentru care doresc, pe această cale, să mulţumesc întregii echipe WWF.

Desfăşurat la Bistriţa, oraşul desemnat capitala Earth Hour a României pe anul 2012, sub egida WWF, dar şi a Primăriei Bistriţa, care a oferit locaţia şi facilităţile logistice necesare, training-ul fotografic susţinut de Dan Dinu a reprezentat o magistrală trecere în revistă a principalelor principii şi tehnici esenţiale în fotografie, cu aplicabilitate în fotografierea naturii, dar şi - poate chiar mai interesant - a faunei (aşa-numitul gen wildlife photography).

 Dincolo de cunoştinţele ce pot fi dobândite şi prin lecturarea suportului de curs oferit de organizatori, învăţămintele rezultate din experienţa unui fotograf ce a străbătut practic toate mediile naturale, de la adâncul peşterilor şi smârcurile Deltei şi până la pantele vulcanului Eyjafjallajökull în timp ce emana cenuşa perturbatoare a traficului aerian, urmare a unei erupţii din anul 2010 ce a făcut istorie, sunt neîndoielnic cele mai valoroase.

Consider mai potrivit să nu relatez nimic din conţinutul seminariilor, din două motive: respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, dar şi pentru că orice repovestire duce la o denaturare a originalului, iar modul în care Dan Dinu îşi desfăşoară prezentările - într-o manieră relaxată, dar în acelaşi timp cât se poate de antrenantă şi care te transpune în atomosferă - este absolut de neînlocuit. Nu pot decât să vă recomand să participaţi şi voi la seminariile sale,  pentru detalii (şi o bogată colecţie de fotografii de natură) invitându-vă să vizitaţi DanDinu.net.

Doresc doar să amintesc două învăţăminte care mi-au rămas mai pregnant în minte: emoţia şi trăirea redate de o imagine sunt mai importante decât tehnica şi echipamentele folosite, care trebuie să reprezinte doar insturmentul pentru a le obţine şi nu un mijloc în sine, şi, chiar mai important decât acesta, respectul pentru natură, pentru toate vietăţile ce o populează şi modul lor de viaţă trebuie să fie valoarea călăuzitoare în fotografia wildlife, nicidecum obţinerea cadrului perfect. Trebuie să nu intimidăm prin intruziunea noastră, aproape agresivă, animalele, ci să arătăm vietăţilor cu care ne întâlnim că suntem, înainte de orice, nişte prieteni, iubitori ai naturii, şi abia mai apoi fotografi - şi astfel ele ne vor răsplăti cu cele mai candide şi fotogenice posturi.

A fost, de asemenea, o ocazie excelentă de a întâlni oameni minunaţi, fotografi pasionaţi de natură de pe întreg cuprinsul ţării, cu care ne-am antrenat în discuţii constructive şi pe care îi asigur de toată preţuirea.

Nu pot decât să mulţumesc încă o dată întregii echipe a organizatorilor pentru toate eforturile depuse ca acest eveniment să fie unul cât mai reuşit - şi îi asigur că aşa a fost - şi să îmi exprim speranţa că vor avea loc reeditări ale Provocării Earth Hour şi în anii ce vor urma.

 În cele ce urmează, puteţi vedea câteva imagini pe care le-am realizat cu ocazia celei de-a 60-a ediţie a Earth Hour la Cluj, pe 31 martie 2012 (evenimentul are loc în ultima sâmbătă din martie, a fiecărui an - aşa că notaţi-vă de pe acum în agende, pentru a nu rata ediţia 2013).





marți, 24 iulie 2012

Dealul Cetăţuii, o destinaţie excelentă pentru fotografia de nuntă în lumina amiezii

O locaţie extrem de îndrăgită, atât de turiştii aflaţi în periplu prin Cluj, cât şi de cuplurile tinere din oraş, este dealul Cetăţuii, cunoscut ca reper şi după numele hotelului ce domină peisajul începând cu anii 1970, Belvedere.

De aici sunt realizate cele mai multe imagini înfăţişând reperele emblematice ale Clujului, aliniate de-a lungul axei Est-Vest a urbei. De aici pot fi realizate atât fotografii înfăţişând individual bisericile monument istoric, cât şi imagini panoramice,  dar şi fotografii plasând vizitatorii în contextul clujean, aceştia putând obţine cu uşurinţă o frumoasă amintire de pe dealul de pe malurile Someşului.

Însă dincolo de pozele cu caracter turistic, lipsite de valoare artistică, locaţia se pretează excelent la portrete şi fotografii care ar putea sta cu cinste în albumul oricărui cuplu de tineri căsătoriţi. 

Astfel, întreaga suprafaţă a dealului Cetăţuii se pretează excelent pentru fotografie, indiferent că vorbim de portrete în lumină naturală sau cu ajutorul blitzului, de imagini de detaliu, sau pur şi simplu de imagini înfăţişând întreg corpul persoanelor ce le dorim fotografiate.

Suprafeţele generoase de teren pitoresc ne permit chiar înfăţişarea întregului alai de nuntaşi, astfel încât să apară cu toţii în albumul tinerei familii, fără elemente ce ar putea sustrage atenţia, atât de omniprezente în ambientul urban obişnuit (cine a trebuit să renunţe la multe imagini altfel reuşite pentru că pusese în capul personajelor sale un stâlp, coş de gunoi sau pur şi simplu pentru că apărea ceva-cineva în culori prea stridente în fundal ştie la ce mă refer).

Constituie un avantaj clar spaţiul larg, dominat de vegetaţie (relativ bine întreţinută, astfel încât ne putem aventura fără probleme şi între copaci) şi clădirile rare, ce nu atrag un public numeros (afluxul pietonal constant fiind de multe ori o adevărată provocare pentru fotografi, dacă doresc imagini curate, în care să apară doar cei pe care doresc să-i fotografieze).

O altă provocare majoră a fotografiei de eveniment o constituie lumina: este cunoscut între fotografi faptul că soarele amiezii este cel mai neprietenos cu personajele noastre, căderea sa aproape verticală cauzând umbre inestetice ale nasului şi cearcăne adânci, fenomen greu corectabil prin rotirea personajelor.

Cu excepţia verii, chiar la amiază putem profita de faptul că soarele bate dinspre sud spre nord şi să ne folosim astfel de el ca de un proiector: fie să ilumineze chipurile, fie - preferabil - ca lumină de contur pentru personajele plasate în contre-jour, noi urmând să utilizăm blitzul de umplere pentru a reda detaliile de pe feţele lor (putem stabili temperatura de culoare fie pe Flash, fie pe Vreme însorită, diferenţa dintre acestea fiind de doar cca. 100K).

Pe timp de vară însă, lucrurile sunt mai dificile, deoarece soarele nu este aproape deloc deviat pe axa nord-sud; iar cum la amiază este la mijlocul cursei est-vest, rezultă un soare centrat pe cer, cu o cădere verticală a luminii. Umbrele vor fi mai puternice decât poate atenua blitzul, caz în care putem recurge la o blendă, fie pentru a reflecta mai multă lumină pe faţa personajelor, fie - utilizând faţa mată a acesteia - pe post de umbrar (personal, m-am oprit asupra unei blende Matin argintie/albă de 82 cm).

Aici ne vine în ajutor bogata vegetaţie de pe Cetăţuie, fiindu-ne la îndemână de la arbuşti ornamentali ce pot servi ca umbrar şi fundal deopotrivă, şi până la arbori sub a căror umbră încap chiar grupuri de persoane. Utilizând blitzul de umplere (direcţionat înspre personaje, nu are niciun sens a încerca facilitatea de ricoşeu cu diverse obiecte cât timp nu avem un tavan sau un perete alb în proximitate, doar am consuma inutil din puterea de declansare) vom putea ilumina frumos chipurile tuturor personajelor noastre, iar cadrul umbrit ne va asigura că niciun element anatomic (nas, arcade) nu va arunca umbre inestetice. Trebuie totuşi să fim atenţi să nu se strecoare lumină printre frunze, pentru a evita apariţia zonelor arse din imagine.

Însă dacă aceste lucruri le puteam realiza practic în orice zonă similară ca suprafaţă şi vegetaţie, avantajul major al locaţiei este panorama ce se deschide spre latura sudică a dealului, de unde avem o privelişte aproape nestingherită pe întreaga axă est-vest a Clujului. Din acest punct de staţie, oraşul devine un personaj în sine: prin utilizarea de diafragme deschise, devine posibilă fotografierea personajelor cu reperele marcante ale urbei estompate în fundal, astfel încât să poată fi recunoscute, dar să nu iasă strident în evidenţă - atenţia centrându-se, după cum era şi de dorit, pe cuplul nostru.

Şi aici, prezenţa copăceilor ne va ajuta cu câte un colţ de umbră, iar băncile şi parapetul - sau, de ce nu, scările - ne vor conferi poziţii ideale pentru imortalizarea cuplului nostru cu vedere la oraş, singura limitare pentru varietatea de fotografii reuşite pe care le putem obţine de aici fiind propriul spirit creativ, locaţia ajutându-ne pe deplin.

De asemenea, nu trebuie să ignorăm nici aleile ce brăzdează flancul sudic al dealului Cetăţuii: deşi o zonă mai puţin amenajată, este adesea frecventată de tinerii îndrăgostiţi în căutarea unui loc romantic, datorită atât panoramei asupra Clujului (mai puţin impresionantă, totuşi, ca de pe culme), cât şi suprafeţelor descoperite de argile, a ruinelor din vechea citadelă ce străjuia dealul (deşi nu mai sunt aproape deloc prezente pe înălţime, ele consolidează încă o bună parte a versantului sudic, conferind zonei un pitoresc aparte) şi vegetaţiei specifice zonelor aride, cu un aspect subtropical. Şi aici vom putea realiza în consecinţă portrete memorabile, cu un aspect tineresc şi un farmec deosebit.

Mai multe imagini puteţi vedea pe pagina mea de Facebook.

joi, 19 iulie 2012

Dreptul şi fotografia. Aspecte juridice utile pentru fotografi

Odată cu evoluţia DSLR-urilor, fotografia a fost impulsionată, fiind practicată de tot mai mulţi adepţi - adesea extrem de talentaţi - care au ajuns însă adeseori în postura de a fi intimidaţi sau hărţuiţi pentru că practicau - cu bună-credinţă - această activitate. Nici disputele dintre fotograful profesionist şi beneficiarii săi nu sunt, din nefericire, o raritate.

Ca fotograf licenţiat în drept, am redactat prezenta analiză a prevederilor legislative ce guvernează acest domeniu, în speranţa că se va dovedi utilă cât mai multora din colegii de "breaslă" sau, de ce nu, tuturor celor  pasionaţi de fotografie.

Citiţi rândurile ce urmează pentru  a vă cunoaşte DREPTURILE şi protecţia conferită de lege, precum şi ce să NU faceţi, astfel încât să aveţi întotdeauna dreptatea de partea voastră! 

Aspecte introductive

Unul din obiectivele dreptului este, neîndoielnic, reglementarea cât mai cuprinzătoare a tuturor domeniilor vieţii sociale, astfel încât pentru practic orice aspect al acesteia să existe fie o normă scrisă, direct aplicabilă, fie, cel puţin, să ne putem raporta la precedente şi uzanţe, astfel încât practic orice situaţie litigioasă ar apărea, să poată fi soluţiuonată prompt, just şi în mod unitar.

În mod evident, nici fotografia nu putea scăpa nereglementată şi, deşi persistă numeroase confuzii tocmai urmare a multitudinii de situaţii pline de echivoc pe care le putem întâlni, există şi norme juridice cât se poate de clare, ce guvernează acest domeniu.

Astfel, nu de puţine ori apar stări conflictuale, fie între fotograful profesionist, prestator al unei lucrări şi benefciar, fie între fotograful profesionist sau amator şi terţii aparţinând publicului larg, care devin în mod involuntar subiecte fotografice, sau proprietarii şi administratorii unor obiective pe care fotograful nostru doreşte să le imortalizeze.

Să analizăm în cele ce urmează, într-o manieră cât mai accesibilă, dar păstrând acurateţea termenilor utilizaţi, cadrul legislativ existent în ţara noastră şi implicaţiile sale pentru fiecare din situaţiile descrise.

Astfel, să menţionăm că, începând cu acest an (urmare a publicării în M.Of. nr. 128-22.02.2012 a Ordinului 177 privind completarea clasificării ocupaţiilor în România), profesia de fotograf apare pentru prima dată menţionată distinct, cu codul 343101, fiind astfel detaşată de încadrarea anterioară, când fotograful era asimilat "tehnicianului la echipamente imagine şi sunet", neexistând practic o distincţie clară între fotograf şi cameraman până la acea dată. Acest lucru era necesar deoarece, după cum vom vedea în cele ce urmează, deşi persistă tratarea nediferenţiată a celor două ocupaţii "surori" în majoritatea cazurilor, au apărut şi diferenţieri urmare a intrării în vigoare a noului Cod Civil.

Ne vom opri atenţia, în cele ce urmează, asupra prevederilor Legii drepturilor de autor, a Codului Civil şi a legislaţiei privind obiectivele strategice, pentru a vedea efectele acestora asupra activităţii de fotograf; după ce vom fi epuizat situaţia din ţara noastră, vom evidenţia şi câteva aspecte relevante pentru fotograful aflat în călătorie în ţările cele mai frecvent vizitate.

Reglementări din Legea dreptului de autor şi a drepturilor conexe

Legea nr. 8/1996 vine să reglementeze o serie largă de aspecte privind activitatea fotografilor, în special în ceea ce priveşte protejarea dreptului de proprietate intelectuală asupra imaginilor create, dar şi în ceea ce priveşte drepturile beneficiarului unei comenzi de servicii fotografice.

Astfel, Capitolul X al Legii, intitulat "Operele de artă plastică, de arhitectură si fotografice",  stipulează în Art. 83 alin. 2, un prim drept fundamental al autorului operei fotografice, anume ca nicio reproducere a creaţiei sale să nu poată fi pusă în vânzare fără a i se solicita acordul şi a i se prezenta forma finală a materialului în care va fi inclusă fotografia. Observăm că, din acest punct de vedere, protecţia vizează nu într-atât dreptul la nume al autorului, cât drepturile sale patrimoniale, reglementarea vizând strict reproducerea cu scop comercial.

De asemenea, de multe ori practica semnării fotografiilor este criticată de colegii de "breaslă" - aspect pe care îl putem aprecia, în lumina  Art. 83 alin. 3, ca pe deplin neavenit. Concret, acesta prevede ca, pentru a se bucura de protecţia Legii, "Pe toate exemplarele trebuie sa figureze numele ori pseudonimul autorului sau orice alt semn convenit care sa permita identificarea acestuia". În consecinţă, semnarea fotografiilor nu este doar benefică, ea este imperios necesară.

Aparatul de fotografiat poate fi utilizat pentru a reproduce şi alte opere artistice, inclusiv fotografice... după cum era de aşteptat, reproducerea fotografică a "unor scrisori, acte, documente de orice fel", nefiind considerată ca dând naştere unei opere originale, nu atrage după sine protecţia prin dreptul de autor (cf. Art. 85 alin. 2); din contră. imaginea respectivă este doar o copie a originalului, care poate el însuşi să fie protejat prin dreptul de autor. Astfel, spre exemplu reproducerea prin fotografiere a unei cărţi ar încălca drepturile autorului în exact aceeaşi manieră ca şi xerocopierea acesteia.

În schimb, în lumina Art. 86 alin. 1, beneficiază de protecţia legală fotografiile originale înfăţişând alte opere de artă (spre exemplu, de arhitectură), cu condiţia ca exercitarea drepturilor fotografului să nu prejudicieze interesele creatorului operei fotografiate. Să precizăm că acest lucru nu poate fi invocat cu temeiuri legale de creatorul operei fotografiate pe simplul cirteriu că nu doreşte să-i fie fotografiată creaţia aflată în spaţiul public, ci doar în cazul în care fotografiile sunt utilizate de aşa manieră încât să prejudicieze vizibil şi concret drepturile celui în cauză.

Şi din perspectiva Legii drepturilor de autor, fotografierea persoanelor ridică unele chestiuni de ordin juridic. Astfel, pentru imaginile realizate la comanda persoanei fotografiate, legea stipulează în favoarea acestora dreptul de a fi publicate sau reproduse, "de persoana
fotografiată sau de succesorii săi, fără consimţământul autorului, dacă nu s-a convenit altfel" (Art. 87, alin. 1). Cu alte cuvinte, obiecţiile unor fotografi cu privire la utilizarea de către clienţii lor a imaginilor care îi înfăţişează, în reţelele sociale de exemplu, sunt complet nefondate, cu excepţia cazului în care au încheiat un contract mai restrictiv decât prevederile de drept comun.

În schimb, pentru fotografiile ce reprezintă un portret, Capitolul XI al Legii asigură o protecţie specială a persoanei imortalizate în acestea. Astfel, precizează Art. 88 alin. 1, autorul, proprietarul în favoarea căruia au fost cedate drepturile patrimoniale privind un portret, sau simplul posesor al acestuia NU AU "dreptul să o reproducă sau să o comunice public fără consimţământul persoanei reprezentate sau al succesorilor acesteia, timp de 20 de ani după moartea sa".

Nu se precizează că ar fi necesar acordul scris, deşi ar fi preferabil să precizăm acest lucru la încheierea contractului de prestare a serviciilor fotografice, deoarece în acest caz retragerea sa va trebui să aibă loc tot în scris, pe când un acord verbal poate fi oricând retras şi nu are valoare probatorie. Oricum, chiar dacă nu încheiaţi un contract scris, discutaţi chestiunea cu persoanele fotografiate, astfel încât să înţeleagă clar şi fără echivoc în ce scopuri veţi folosi imaginile şi să îşi exprime consimţământul.

(Este evident că orice fotograf are nevoie de un portofoliu cât mai cuprinzător pentru a-şi putea dovedi măiestria în faţa potenţialilor clienţi, dar în acelaşi timp, trebuie să respectăm şi voinţa celor pe care i-am servit deja - motiv pentru care este bine să tratăm problema cu maximă seriozitate, explicându-le acest lucru într-un mod cât mai politicos, dar în acelaşi timp fără echivoc. Ţineţi cont că deşi puteţi trage peste 1000 cadre, nu aveţi nevoie de mai mult de 4-5 poze de la un eveniment, pentru a vă ilustra talentul; precizaţi-le acest lucru beneficiarilor voştri şi, în vasta majoritate a cazurilor, vă vor înţelege).

Deşi acest lucru nu apare evidenţiat în Legea drepturilor de autor, chestiunea drepturilor minorului este reglementată de dreptul comun (Codul Civil şi Decretul asupra persoanelor, nr. 31/1954): întrucât minorul este incapabil din punct de vedere legal să-şi exprime consimţământul privind utilizarea portretului ce-l înfăţişează, pentru publicarea imaginilor înfăţişându-l pe acesta, va fi nevoie de acordul părintelui sau al susţinătorului legal.

Şi, desigur, este imperativ ca imaginile să NU înfăţişeze minorii în pozitii obscene sau mimând acte sexuale, caz în care fotograful ar făptui infracţiunea de pornografie infantilă (reglementată de Art. 18 alin. 1 din Legea 678/2001, cu completările ulterioare) - pedeapsa în acest caz fiind închisoarea, de la 2 până la 7 ani.

Atât persoana înfăţişată în portret, cât şi autorul fotografiei, beneficiază de dreptul conferit de Art. 10 lit. d): "dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări, precum şi oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa" - putând solicita retragerea imaginii de la prezentarea publică şi, după caz, daune-interese.

Totuşi, observăm că acest drept nu este unul universal şi absolut, trebuind fie ca imaginea să înfăţişeze persoana în cazuă într-o postură stânjenitoare, fie ca ea să fi fost trucată  (în orice scop). Din nefericire, constatăm că protecţia nu se extinde şi asupra utilizării imaginilor în scopul obţinerii de beneficii materiale indirecte: astfel, în prezent este foarte simplu pentru cineva să creeze un site web pe care să plaseze banner-e publicitare, care îi aduc venit; tehnic vorbind, el nu scoate imaginile la vânzare, pentru a fi protejate de Art. 83 alin. 2 (aspect pe care l-am tratat anterior). O acţiune juridică, deşi mai dificilă, este posibilă şi în acest caz, fundamentând solicitarea pe principiul neîmbogăţirii fără justă cauză, regelmentat de dreptul civil - trebuind demonstrat că administratorul respectivului site are foloase pecuniare de pe urma afişării fotografiilor în cauză.

Există însă şi cazuri în care acordul persoanei fotografiate nu este necesar: astfel, dacă persoana lucrează ca fotomodel, acceptul pentru utilizarea imaginilor din şedinţa foto în cauză este prezumat; în mod similar, dacă persoana a fost remunerată pentru a poza, nu mai este necesară solicitarea acordului acesteia pentru publicarea fotografiilor, stipulează Art. 88 alin. 2.

Următoarele două alineate vin să prevadă statutul persoanelor "general cunoscute", cu condiţia ca fotografiile să le înfăţişeze "cu ocazia activităţilor sale publice" - astfel, spre exemplu, nu va fi necesar acordul pentru utilizarea imaginilor unui om politic ţinând un discurs, sau a unui artist pe scenă, la o manifestare publică. De asemenea, nu este necesar acordul pentru publicarea unei imagini ce înfăţişează o persoană ce reprezintă doar un detaliu dintr-o fotografie "ce prezintă o adunare, un peisaj sau o manifestare publică" (Art. 88 alin. 3 b)).

Astfel, apreciem ca abuzivă invocarea de unele persoane ostile faţă de fotografi a "dreptului la propria imagine" când apar în cadrul fotografic, aflându-se în deplasare în spaţiul public. Ce infracţiuni comit aceştia, precum şi alţi pretinşi apărători ai dreptului la suveranitate pe proprietatea lor, vom vedea în cele ce urmează.

Restricţii la fotografierea pe o proprietate privată şi modul legal de a le contracara

Dacă în cazul manifestărilor publice, avem, după cum am văzut, tot dreptul să surprindem persoanele publice ce se produc în cadrul evenimentului, dar şi publicul spectator care, inevitabil, apare în cadru, în cazul manifestărilor ce au loc pe o proprietate privată, sau într-un spaţiu concesionat de o entitate privată şi delimitat corespunzător, lucrurile, inevitabil, se schimbă.

Astfel, la orice eveniment ce se desfăşoară într-un spaţiu privat, organizatorii au tot dreptul să impună restricţii privind fotografierea, după cum au dreptul să interzică şi accesul cu diverse obiecte, instituind filtre de securitate - deşi acest lucru ar constitui un abuz pe stradă, agenţii de pază nereprezentând autoritatea Ministerului de Interne, la accesul într-un spaţiu privat proprietarii pot impune practic orice restrictii doresc, singura alternativă rămânând neintrarea. De asemenea, din nefericire, după cum este cazul în unele muzee, este la latitudinea agenţilor de pază a stabili dacă sintagma "fotografierea permisă cu aparate neprofesionale" se referă la orice mai mare decât un bridge - deşi un fotograf care se respectă ştie că nici măcar un DSLR altfel avansat, precum D7000, nu e de clasă profesională, aceasta începând de la D300s în sus.

Cu toate acestea, a reţine un fotograf pe simplul considerent că a făcut poze constituie infracţiunea de lipsire de libertate, reglementată de Art. 189 C.Pen. şi definită în doctrină ca privarea unei persoane de "posibilitatea de a se deplasa şi acţiona în conformitate cu propria voinţă").

De asemenea, a atenta la integritatea echipamentelor sale, constituie infracţiunea de distrugere, definită de Art. 217 C.Pen ca "distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia" şi sancţionată cu închisoare de la o lună la trei ani, sau cu amenda penală. Iar în cazul în care persoana în cauză recurge la ameninţări sau vă smulge aparatul sau cardul de memorie, comite infracţiunea de tâlhărie - definită de Art. 211 C.Pen. ca "furtul săvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări" - da, în cazul în care orice persoană particulară (calitatea de agent de pază nu se substituie sub nicio formă celei de autoritate a statului), aţi fost victimele unui furt, putându-vă adresa Poliţiei şi Parchetului.

Din punct de vedere legal, singurul lucru pe care îl pot face reprezentanţii prorpietarului care a interzis fotografierea pe domeniul său este să vă solicite să părăsiţi proprietatea respectivă - aceasta fără să vă agreseze, caz în care ar comite infracţiunea de loviri sau alte violenţe (reglementată de Art. 180 C.Pen).

Totuşi, în cazul în care nu vă conformaţi, voi sunteţi cei vinovaţi de infracţiunea de violare de domiciliu - definită de Art. 192 C.Pen. ca  "Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea, fără consimţământul persoanei care le foloseşte, sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani". Iar dacă iscaţi un scandal, fapta voastră e încadrabilă la tulburarea liniştii publice, sancţionată de Art. 321 C.Pen. cu închisoare de la 1 la 5 ani. Şi, desigur, în cazul în care aţi comis o infracţiune, oricine are dreptul să vă reţină până la sosirea Poliţiei.

În consecinţă, este bine să vă cunoaşteţi drepturile şi să subliniaţi celor care vă abordează că nu au niciun temei legal să vă abuzeze; menţineţi însă un climat de respect şi civilizaţie, astfel încât să părăsiţi locaţia problematică în siguranţă; este preferabil să renunţaţi la câteva cadre decât să întâmpinaţi probleme de ordin legal care vă pot ţine departe de lumina favorabilă fotografierii mult timp de acum încolo.

Riscuri privind fotografierea există şi în cazul obiectivelor militare şi de importanţă strategică, a căror fotografiere este interzisă chiar dacă sunt vizibile din spaţiul public. Să vedem în cele ce urmează care este cadrul legal aplicabil în acest domeniu.

Restricţii la fotografierea obiectivelor militare şi de importanţă strategică

O problemă deosebită o pun acele edificii care, deşi vizibile din spaţiul public, aparţin Armatei, sau prezintă o importanţă strategică deosebită, distrugerea sau sabotajul lor putând avea consecinţe ce merg până la proporţiile unei calamităţi (spre exemplu, în cazul barajelor sau al staţiilor de stocare şi distribuţie a gazului).

Acest domeniu este reglementat de Hotărârea nr. 585/2002 a Oficiului Registrului Naţional  al Informaţiilor Secrete de Stat, care în Art. 183 alin. 1 stipulează interdicţia privind "fotografierea, filmarea, cartografierea sau executarea de lucrări de arte plastice pe teritoriul României, în obiective, zone sau locuri de importanţă deosebită pentru protecţia informaţiilor secrete de stat, fără autorizaţie specială eliberată de către ORNISS".

Aceste locaţii trebuie să fie marcate corespunzător şi vizbil, astfel încât publicul să fie conştient de faptul că se află în faţa unui obiectiv a cărui fotografiere este interzisă. Este însă permisă fotografierea şi în atari locaţii, cu condiţia solicitării şi obţinerii unei autorizaţii în acest sens şi a supravegherii permanente din partea unui reprezentant al Ministerului Apărării Naţionale care, cf. Art. 190, va fi cel care va prelucra şi inspecta toate negativele, înainte de a i le preda fotografului. Termenul de emitere a autorizaţiei este de 60 de zile, deci în cazul în care aveţi de efectuat fotografii care presupun anumite condiţii meteo/un anumit anotimp (spre exemplu, în cazul barajelor), este bine să luaţi în calcul şi acest interval.

Regimul sancţionator îl reprezintă, conform Art. 338 al Hotărârii, amenda contravenţională, ce variază de la 50 la 5.000 lei, putând urca la 10.000 lei în cazul în care imaginile înfăţişează informaţii clasificate (informaţii prezentate pe site-ul ORNISS, datând din 2004; este posibil ca în prezent cuantumurile amenzilor să fie mai ridicate).

Şi, aspect chiar mai grav pentru fotografi,  "persoanele sau autorităţile care constată contravenţiile pot aplica, după caz, şi sancţiunea complementară, constând în confiscarea, în condiţiile legii, a bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii" (Art. 338 alin. 3). Cu alte cuvinte, în acest caz riscaţi realmente să rămâneţi fără aparat şi cardul de memorie şi, spre deosebire de  fotografierea pe o proprietate privată, unde legea era de partea voastră (considerându-se egalitatea între interesele părţilor), aici, primând interesul public - securitatea naţională - legea conferă mai multă putere autorităţilor, care vor putea inclusiv să vă deposedeze de echipamentele fotografice dacă apreciază că prezentaţi pericol pentru siguranţa obiectivelor pe care le fotografiaţi.

Cu toate acestea, dacă sunteţi cooperanţi şi nu încălcaţi normele de securitate, cel puţin în zonele circulate nu veţi fi reţinuţi pentru simplul motiv că aveţi un aparat foto asupra voastră, cel mai probabil vi se va sublinia să nu le fotografiaţi de către forţele de ordine. Doar evitaţi să fotografiaţi obiective precum unităţi militare, ambasade, baraje şi, cât timp sunteţi în preajma acestora, NU îndreptaţi aparatul înspre ele sau, chiar mai bine, puneţi capacul pe obiectiv şi aparatul în geantă.  Zonele cu restricţii nu sunt atât de întinse încât să vă strice ieşirea turistică şi realmente nu merită să riscaţi o amendă sau, mai grav, să rămâneţi fără aparat pentru câteva cadre care oricum nu ar fi fost ieşite din comun (unităţile militare având, de regulă, un design mai degrabă funcţional decât estetic).

Iar dacă vă gândiţi să "furaţi" câteva cadre, nu uitaţi că Hotărârea 585 incriminează şi deţinerea imaginilor în cauză, deci cel mai bine renunţaţi înainte să suportaţi rigorile legii!

Tot într-un conflict de ordin legal - doar că de drept civil - puteţi intra şi cu o persoană particulară, în anumite situaţii, de care ne vom ocupa în secţiunea următoare.

Reglementări cu privire la fotografie cuprinse în Noul Cod Civil

Pe 1 octombrie 2011 intra în vigoare Noul Cod Civil, instituit prin Legea 287/2009, republicată în M.Of. nr. 505/2011. Acesta, reglementând în premieră pentru ţara noastră o serie de aspecte cu privire la drepturile persoanelor fotografiate (deliberat sau accidental), conţine o serie de prevederi cu impact direct asupra activităţii fotografice.

Astfel, Art. 73 C.Civ. vine să reglementeze dreptul oricărei persoane la propria imagine, ea putând, cf. alin. 2., "să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfăţişării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri". Aparent, suntem în faţa unei prevederi extrem de stricte, care, citită părtinitor, ar permite oricărei persoane care apare într-o imagine, într-o manieră cât de insignifiantă, să ceară, în bata Art. 253, încetarea încălcării drepturilor sale şi interzicerea pentru viitor a unor acţiuni similare, publicarea unei retractări pe cheltuiala celui care i-a prejudiciat imaginea, precum şi daune-interese.

Cu toate acestea, de cele mai multe ori cei care se prevalează de Art. 73 ignoră cu rea-credinţă existenţa Art. 75 alin. 1: "Nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secţiune atingerile care suntpermise de lege sau de convenţiile şi pactele internaţionale privitoare la drepturile omului la care România este parte". Cu alte cuvinte, prevederile Art. 88 din Legea nr. 8/1996 rămân în continuare valabile, nefiind necesar acordul persoanei fotografiate dacă aceasta este o persoană general cunoscută, cu ocazia activităţilor sale publice, sau în cazul în care imaginea realizată nu este un portret, ci reprezintă doar un detaliu dintr-o fotografie ce prezintă o adunare, un peisaj sau o manifestare publică.

De asemenea, Art. 76 C.Civ. introduce şi aşa-numita "prezumţie de consimţământ", în situaţia în care însăşi persoana fotografiată pune propriile imagini la dispoziţia unei persoane despre care are cunoştinţă că lucrează pentru informarea publicului - caz în care, se prezumă că era conştientă că imaginile înfăţişând-o vor fi publicate şi în consecinţă, nu mai are dreptul la a contesta acest lucru.

Restricţii severe există atunci când fotografierea aduce atingere vieţii private, în baza Art. 226 C.Civ.: este interzisă fotografierea "unei persoane aflate într-o locuinţă sau încăpere ori dependinţă ţinând de aceasta", faptă sancţionabilă, la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă. În cazul difuzării sau publicării imaginilor în cauză, limitele pedepsei cresc, fiind de la 3 luni la 2 ani. Observăm că protecţia conferită de legiuitor intimităţii domiciliului este una extinsă, gândită de aşa natură încât să nu permită surprinderea de imagini cu individul atunci când riscul de a-l surprinde în ipostaze jenante este mai ridicat - şi este tocmai gândită pentru a-i acorda libertatea deplină de manifestare în spaţiul propriei locuinţe.

Cu toate acestea, legea a fost gândită doar pentru a proteja viaţa privată a persoanelor de intruziuni şi hărţuiri realizate prin mijloace fotografice (sau audiovizuale), nicidecum pentru a interzice complet fotografierea persoanelor la domiciliul acestora. Astfel, alin. 4 al Art. 226 introduce o serie de excepţii, ce înlătură răspunderea fotografului:

  • în cazul în care a fost invitat în locuinţa celui fotografiat şi poate justifica un interes legitim, 
  • în cazul în care în locuinţa fotografiată se săvârşea o infracţiune, iar fotografiile au fost realizate în scop probatoriu, 
  • dacă persoana vătămată (fotografiată) a acţionat expres pentru a fi văzută sau auzită de făptuitor (de fotograf), sau 
  • în cazul în care necesitatea informării opiniei publice primează asupra dreptului la viaţă privată - excepţie vizibil menită a permite o mai mare libertate fotoreporterilor. Totuşi, această cerinţă este îndeplinită doar dacă sunt surprinse "fapte de interes public, care au semnificaţie pentru viaţa comunităţii şi a căror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vătămate" - şi, ţinând cont că persoana fotografiată poate, în cazul în care observă acest lucru, solicita încetarea şi desistarea făptuitorului, constatăm că acest din urmă punct este cel care va da naştere celor mai multor controverse şi litigii.
De asemenea, o serie de restricţii sunt introduse şi de Art. 74 lit. d), care interzice "difuzarea de imagini care prezintă interioare ale unui spaţiu privat, fără acordul celui care îl ocupă în mod legal". Obnservăm că această interdicţie este practic doar parţială, ea nevizând capturarea imaginilor, doar difuzarea lor ulterioară. De asemenea, nu este prevăzută situaţia în care edificiul în cauză este proprietate publică - caz în care, teoretic cel puţin, fotografierea ar fi permisă (ea putând însă fi restricţionată prin regulamentele de ordine interioară a unităţilor respective).

Este interzisă expres, de Art. 74 lit. g), difuzarea de imagini cu persoane aflate sub "tratament în unităţile de asistenţă medicală", neavând importanţă dacă e vorba de o unitate publică sau privată, măsură intenţionată a preveni înfăţişarea de imagini stânjenitoare, sau care ar pune persoana fotografiată într-o lumină nefavorabilă - deşi putem desigur suspecta şi că măsura a fost gândită şi pentru a preveni intruziunile fotoreporterilor în vieţile celebrităţilor, în special când se află la tratament din considerente estetice...

Constatăm că legislaţia prevede o serie de drepturi şi mijloace de apărare legală atât pentru public, care îşi poate apăra propria imagine - totuşi, în limite mult mai restrânse decât o cred majoritatea celor care au tendinţa de a-i abuza şi intimida pe fotografi - cât şi pentru aceştia din urmă, care vor trebui să ştie când şi ce au voie să fotografieze şi când trebuie să se abţină de la acest lucru... e dificil, într-adevăr, când se profilează un subiect extrem de interesant, dar este mai bine să acţionăm întotdeauna de aşa natură încât să putem invoca litera legii în favoarea noastră, nu ca aceasta să poată fi folosită pentru a ne face rău!

Concluzii

Pe scurt, din materialul legislativ analizat supra reţinem următoarele: ca fotografi, avem semnificativ mai multe drepturi decât susţin majoritatea persoanelor ostile pasiunii şi îndeletnicirii noastre: putem fotografia oriunde în spaţiul public, cu excepţia obiectivelor strategice, identificate ca atare, şi doar organele abilitate ale statului au abilitatea de a ne restrânge acest drept.

De asemenea, cât timp nu fotografiem persoane cu scopul realizării unor portrete, ci capturând cadrul general, nimeni nu are dreptul de a se plânge că a fost capturat în cadru - aviz practicienilor fotografiei de stradă, care îşi pot desfăşura nestingheriţi (cel puţin din punct de vedere legal) activitatea de surprindere a atmosferei urbane (deşi în ce priveşte portretele realizate stradal, constatăm că lucrurile nu sunt atât de libertine...).

Există anumite restricţii clare, ocrotind viaţa cetăţeanului în spaţiul privat, care apreciez că sunt de bun-simţ şi este preferabil să le respectăm, pentru a persista climatul de convieţuire decentă şi tocmai pentru a ne putea prevala de drepturile noastre, cu bună-credinţă, atunci când situaţia o cere.

Acestea fiind spuse, vă urez lumină bună în cadru şi şedinţe foto fără incidente!

aparate foto profesionale

joi, 12 iulie 2012

Clujul sub furtuna perfectă - cum fotografiem fulgerele

Luna trecută, Clujul a fost martorul furtunii perfecte - mai multe zile de vreme sumbră, de furtună - cu cerul brăzdat de fulgere ce se întind ameninţător, dar în acelaşi timp spectaculos - şi lipsită, timp de ore bune, de ploaie... şi cum prognoza indică o vreme asemănătoare pentru zilele ce vin, acesta e momentul potrivit să vă împărtăşesc cele mai utile sfaturi pentru fotografierea fulgerelor.

În primul rând, pentru ca fulgerul să se propage distanţă suficientă pe cer, aveţi nevoie de timpi de expunere de ordinul câtorva secunde şi - pentru a vă asigura că le prindeţi, este preferabil să utilizaţi timpii maxim permişi de aparat - 30 secunde pe majoritatea modelelor de la Nikon, ajustând diafragma şi sensibilitatea ISO în consecinţă. Puteţi încerca o diafragmă sigură de f/8 şi o sensibilitate ISO 100 sau 200, ajustând parametrii după primele cadre, funcţie de rezultatele acestora.

Trebuie însă să aşteptaţi să fie suficient de întuneric, deoarece în caz contrar fundalul vă va fi supraexpus, iar dacă închideţi diafragma prea puternic (la f/16-f/22), nu va intra în obiectiv suficientă lumină pentru a contura fulgerele.

Desigur, dacă dispuneţi de o telecomandă, precum Nikon ML-L3, puteţi să o utilizaţi pentru a declanşa doar la momentul propagării fulgerului - deşi riscaţi să declanşaţi prea târziu, după ce acesta şi-a consumat mare parte a energiei - aşa că e preferabil doar să întrerupeţi expunerea după ce aţi prins o străfulgerare, pentru a o începe pe următoarea.

Aici mai trebuie să aveţi un aspect în vedere: dacă menţineţi opţiunea de reducere a granulaţiei activă, electronica aparatului va dubla timpul de expunere cu o expunere "în orb", cu oglinda coborâtă, menită identificării pixelilor care rămân aprinşi permanent şi a-i suprima. În consecinţă, fie fotografiaţi cu intermitenţele în cursul expunerii cauzate de mecanimsul de reducerea granulaţiei, în timpul cărora riscaţi să pierdeţi străfulgerări spectaculoase, fie acceptaţi compromisul unei granulaţii mai ridicate (oricum minime în ISO 100) şi treceţi Noise Reduction pe Off. În acest din urmă caz, mai ales dacă declanşaţi cu telecomanda, puteţi întrerupe expunerea după un fulger şi reîncepe imediat mai apoi, fără latenţe deranjante, expunerea următoare.

Tot cu ajutorul telecomenzii puteţi obţine expunerile lungi care să vă permită capturarea mai multor străfulgerări, în zone diferite ale cerului - experimental, am constatat că fulgere puternice au loc de la 1-2 minute la 6-8 minute - deci o expunere de 30 minute, maximum permis cu telecomanda, poate fi utilă - cu riscul evident ca relieful urban să fie supraexpus (dacă închideţi prea tare diafragma riscaţi să nu obţineţi fulgere suficient de puternic conturate), aşa că e preferabil ca, în cazul în care optaţi pentru expuneri de ordinul minutelor să vă aflaţi într-o zonă foarte întunecoasă, mai departe de centrele urbane.

În ce priveşte obiectivele, pentru a cuprinde o suprafaţă cât mai mare a cerului - lucru necesar, deoarece este dificl să precizaţi exact în ce zonă a cerului vor avea loc fulgerele - aveţi nevoie de un obiectiv cu unghi larg, precum 16-85, deşi puteţi obţine rezultate mulţumitoare şi cu un 18-105 sau chiar cu obiectivul kit 18-55. Oricum, pentru a captura cât mai multe detalii este preferabil să vă concentraţi pe un singur sector al cerului, aşa că focale de 24 până la 35 mm vor fi cele mai utilizate, argumentul principal în favoarea obiectivului 16-85 fiind optica de calitate superioară... desigur, nici obiectivele dedicate full-frame nu sunt de ignorat, dacă dispuneţi de sumele necesare.

Şi, desigur, aveţi nevoie de un trepied solid, care să nu fie afectat de bătaia vântului... totuşi, nu e cazul să daţi o avere pe un Manfrotto sau Gitzo: personal, prefer Velbon, graţie raportului adecvat preţ-caracteristici.

Acestea fiind spuse, nu pot decât să vă recomand noroc la vânătoarea de fulgere - şi atenţie să nu vă prindă ploaia :)


Puteţi vedea mai multe imagini pe pagina mea de Facebook.

luni, 9 iulie 2012

Fotografierea focului - rezultate spectaculoase, de la un subiect abordabil

Sezonul grătarelor e în plină desfăşurare: micii sfârâie stârnindu-ne parcă şi mai puternic apetitul, spuma ornează cu un guler impresionant paharele de bere, suntem fericiţi că sub colţul nostru de umbrelă nu avem nici pe departe problema soarelui arzător (deşi, parc-ar putea fi cu 4-5 grade mai puţin, totuşi)... totul e perfect pentru o zi de relaxare.. aproape că uitam că relaxarea merită imortalizată fotografic...

Dincolo de cadrele clişeistice cu masa încărcată în mijlocul curţii, care le putem face la fel de bine cu telefonul mobil, întrucât vor fi la fel de neimpresionante, merită mai mult să căutăm să fotografiem unele detalii, extrase din imaginea de ansamblu, din care să rezulte ceva semnificativ mai spectaculos. Marele avantaj este că acest lucru nu necesită deplasarea în condiţii dificile, noi trebuind pur şi simplu să luăm aparatul, să căutăm încadrarea optimă şi să ne apucăm de fotografiat.

Un astfel de caz este cel al fotografierii focului - un subiect aflat la îndemână când suntem la grătare, dar care poate da rezultate spectaculoase, cu un minim de atenţie la detalii:

  • în primul rând, trebuie să izolăm focul de realitatea înconjurătoare, utilizând un obiectiv cu o focală suficient de lungă pentru a-l decupa din context, fără a fi nevoie a ne apropia prea tare, încât să riscăm ca aparatul să fie afectat de căldura excesivă sau să intre funingine în el. Un 18-105 e un minim pentru aceasta - caz în care vom lucra la focale de la 75-80 mm în sus (după cum se observă din imaginile aferente de pe pagina mea de Facebook, gradul de spectaculozitate variază enorm de la imaginile plate, neinteresante plasate în context, la cele cu adevărat impresionante).
  • e preferabil să fotografiaţi dintr-un unghi cât mai aproape de orizontalitate, pentru a nu diminua importanţa focului - perspectivele de deasupra subiectului tind să-l minimizeze - exact ca în cazul copiilor şi al animalelor mici, este preferabil să îi fotografiaţi de la nivelul lor, nu de undeva de deasupra, dintr-o poziţie dominatoare. Astfel, necesitatea de a utiliza focale lungi este cu atât mai justificată; la distanţe de peste 2,5-3 m, puteţi folosi cu succes şi un teleobiectiv 70-300 
  • in ce priveşte timpul de expunere, problema e discutabilă, funcţie de ce doriţi să obţineţi: flăcările cu o tentă dominantă de roşu - scenă pe care o veţi putea utiliza ca un extrem de sugestiv wallpaper, simbolic pentru ceea ce înseamnă arderea, sau, din contră, doriţi să apară şi detalii înconjurătoare - grătarul, lumina ambientală, buştenii care alimentează focul. În primul caz, vom folosi timpi scurţi, de 1/100-1/200 sec., meregând chiar până la 1/640 sec. - viteză la care încă se mai păstrază scăpărări ale flăcărilor), iar în cel de-al doilea, vom lungi timpul la 1/30-1/60 sec.
  • În ce priveşte diafragma, întrucât dorim să nu ne încurce lumina ambientală mai ales dacă fotografiem pe timp de zi, păstrând în acelaşi timp cât mai multe elemente în câmpul de profunzime, vom folosi valori relativ închise, de F/11-F/14, menţinând sensibilitatea ISO la 200 sau chiar 100, funcţie şi de lumina ambientală.
Mai multe imagini găsiţi, ca de obicei, pe pagina mea de Facebook.

joi, 5 iulie 2012

Expoziţia de absolvire a UAD Cluj, văzută cu un bridge HP

Duminică, 1 iulie a avut loc expoziţia de absolvire a promoţiei 2012 a Universităţii de Artă şi Design Cluj-napoca, găzduită de Expo Transilvania. Cu această ocazie, am putut viziona creaţii artistice din cele mai variate domenii, de la design industrial şi vestimentar, până la sculptură, pictură şi... bineînţeles, artă fotografică.

A fost îmbucurător faptul că creaţiile tinerilor artişti s-au bucurat de un real succes, publicul literalmente inundând spaţiile expoziţionale, devenite în scurt timp neîncăpătoare. Au existat creaţii care transpuneau pur şi simplu fragmente de realitate într-o înfăţişare mai estetică sau menită a transmite un mesaj mai puternic - cum ar fi unele colaje de fotografii - dar şi unele realizări foarte tehnice, care duceau la efecte unice pentru fiecare privitor în parte - am aici în vedere o cutie cu oglinzi multifaţetate, ce permitea observatorului să îşi contemple propria imagine într-o manieră similară oarecum cu cea oferită de un caleidoscop.

În ce priveşte fotografiile, acestea au variat de la imagini în stilul pozelor de buletin (doar că într-un impresionant format 60x40) şi până la  fotografii în care neclaritatea de mişcare era intenţionat implementată, ca efect artistic - acestea captivând tocmai prin contradicţia dintre perfecţiunea pe care cineva se aşteptă să o găsească într-o expoziţie şi un "defect" tehnic intenţionat păstrat, pentru a fi exploatat artistic.

Dar să ne oprim atenţia şi asupra părţii de fotografiere a expoziţiei, element esenţial al tuturor studiilor noastre de caz: am pornit de la ideea că invitatul obişnuit al unui absolvent de UAD nu este şi el fotograf profesionist, dar având un cunoscător în cercul apropiat nu şi-a cumpărat cea mai banală "săpunieră", aşa că va realiza, cel mai probabil, fotografii cu un aparat de tip bridge.

Din dorinţa de a simula acest comportament, am luat şi eu bridge-ul personal, un HP PhotoSmart 945 (dezvoltat în 2003 de Hewlett-Packard prin licenţierea ansamblului optic de la Fuji; între timp, HP a renunţat la a mai produce altceva decât compacte pentru începători, Fuji fiind însă probabil cel mai important producător de camere bridge din prezent. Un model comparabil ca dimensiuni, caracteristici optice şi performanţe, desigur, mai evoluate, al momentului, ar fi Fuji SL-300, disponibil în oferta celor de la F64).

A fost nevoie a fotografia cu timpi de expunere relativ lungi, de 1/6-1/30 sec. (pentru a limita granulaţia, nu am trecut de ISO 200), dar aici vine avantajul senzorului mai mic ca dimensiuni: întreg ansamblul optic lucrează la valori mai reduse ale focalei decât pe DSLR-uri, în consecinţă timpii de expunere "siguri", la care să nu apară neclaritatea de mişcare, fiind mai lungi. Spaţiul expoziţional fiind însă iluminat fie artificial, fie din tavan, nu am simţit în niciun moment ca imperios necesară utilizarea blitzului - care, din contră, ar fi ruinat unele efecte de iluminare gândite de artişti (din acest motiv, există situaţii în care este preferabil să declanşăm la o putere minimă, menită doar a şterge umbrele inestetice de pe feţele personajelor noastre).

În ce priveşte focalele folosite, fotografierea în interior presupune prin natura ei alternanţa cadrelor cât mai largi, în care să încapă cât mai mult din planul apropiat în cadru (acesta fiind adesea cel relevant), cu situaţii în care este necesară capturarea unor cadre strânse, care să decupeze elementele irelevante din context, dar să ne şi aducă mai aproape de acţiunea care contează cu adevărat.

Aici cei 300 mm (echivalenţi pentru cadrul de 35 mm) de pe HP, sau cei 720 mm de pe Fuji îşi dovedesc cu adevărat utilitatea, fotograful, chiar "de duminică", bucurându-se de posibilitatea capturării cu un maxim de acurateţe al scenelor îndepărtate (un maxim pentru clasa sa, nu punem problema utilizării unor DSLR-uri, cu senzori mult mai mari şi teleobiective profesionale, în genul unui Nikon AF200-400mm f/4G, cu preţuri apropiate de cele ale automobilelor de început de gamă).

După cum v-am obişnuit, puteţi vedea mai multe imagini de la eveniment pe pagina mea de Facebook.

miercuri, 4 iulie 2012

Raliul Transilvania. Tehnici pentru fotografierea subiectelor în mişcare

Un eveniment aşteptat de mai bine de trei decenii a constituit bucuria tuturor fanilor clujeni ai motorsportului: o probă specială a Raliului Transilvania a avut loc în Piaţa Unirii, la kilometrul zero al Clujului... ocazie excelentă pentru a surprinde câteva imagini inedite, cu bolizii în mişcare...

Aici apare însă principala dificultate a demersului fotografic: "Fotografia este moartea prezentului", spunea Roland Barthes. Prin natura ei, fotografia generează instantanee a ceea ce a fost,  surprinse în imagini statice. Astfel, pentru surprinderea corectă a dinamismului unei curse automobilistice avem două variante:

-fie încercăm să capturăm scena cât mai clară cu putinţă, astfel încât toate detaliile să fie prezente, atât de pe subiectul principal, cât şi din fundal - ceea ce va presupune utilizarea unor timpi de expunere extrem de scurţi (sub 1/500-1/750 sec.), pentru a putea "îngheţa" imaginea. Practic, într-un răstimp atât de scurt, subiectul central nu apucă să se mişte perceptibil relativ la fundal, părând imobil - de unde şi senzaţia că mişcarea a fost suspendată, ca într-un mult mai real Matrix
-fie, din contră, ne concentrăm pe subiect şi dorim să estompăm toate detaliile irelevante din fundal, pe care să îl transformăm în nimic mai mult decât o sugestie şi căreia, în plus, să-i imprimăm o neclaritate de mişcare menită a indica direcţia şi viteza acesteia. Acest din urmă efect se bazează pe latenţa ochiului uman în surprinderea subiectului pe care se concentrează, el nemaiînregistrând ceea ce are loc în fundal, ceea ce nu urmărim trecând ca o perdea difuză prin câmpul nostru vizual.

Pentru realizarea acestui din urmă efect, putem recurge la aşa-numita tehnică de panning, ce presupune utilizarea unui timp relativ lung de expunere (1/20-1/60 sec.), în care să urmărim cu obiectivul subiectul aflat în traversarea câmpului nostru vizual. Esenţial este să ne sincronizăm viteza unghiulară cu care ne vom roti în urmărirea subiectului cu cea a acestuia, astfel încât toate punctele de pe subiect să se afle în acelaşi loc la începutul şi la finele expunerii, doar fundalul să fi suferit o translaţie.

Cu antrenament şi, de preferinţă, cu ajutorul unui monopied, care să elimine oscilaţiile pe axa verticală a aparatului, puteţi obţine rezultate mai mult decât mulţumitoare. Totul este să declanşăm şi să începem mişcarea de rotaţie în momentul în care subiectul a pătruns în cadru în poziţia dorită şi să calculăm ca timpul de expunere să coincidă cu durata rotaţiei pe care o efectuăm (în mod uzual, o fracţiune însemnată dintr-un semicerc). De asemenea, este preferabil să dezactivăm stabilizatorul de imagine, pentru a creşte viteza de focalizare şi ca electronica obiectivul să nu încerce să atenueze fix mişcarea care ne interesa.

Dacă aparatul dispune de un mod de urmărire continuă a subiectului, este bine să îl activăm, pentru a ne asigura că subiectul va fi redat clar pe întreg răstimpul expunerii.

Pe pagina mea de Facebook puteţi vedea mai multe imagini de la raliu, atât instantanee îngheţate, cât şi panning-uri, realizate cu al meu D3100, cu obiectivul 18-105.

luni, 2 iulie 2012

Fotografierea petrecerilor copiilor: fiţi tehnici, dar naturali


Unul din cele mai solicitate domenii de fotografiere îl constituie cel al petrecerilor copiilor: tot mai mulţi părinţi ajung să serbeze zilele celor mici în case specializate în organizarea petrecerilor pentru copii. Acest lucru este cât se poate de avantajos: cei mari scapă de numeroase griji, iar cei mici se joacă sub o supraveghere atentă, dar în acelaşi timp benevolentă.

Copiii trebuie abordaţi cu tact şi atenţie, astfel încât să nici nu-i intimidăm prin prezenţa noastră, încât joaca lor să-şi piardă caracterul de naturaleţe ce ar da viaţă imaginilor noastre, dar, desigur, menţinând un climat de ordine în spaţiul de joacă - aici, o bună colaborare cu educatorii şi părinţii este esenţială. Aceste detalii fiind rezolvate, putem trece la treabă.

În general neavând de acoperit distanţe foarte mari, dar fiind recomandabil să ne apropiem cât mai mult de acţiune, cel mai potrivit ansamblu optic îl constituie un all-around, fie el 18-105, sau  16-85 - care ne va oferi o deschidere mai largă de fotografiere, ce poate fi utilă când avem nevoie să cuprindem cât mai multe personaje în cadru (pierderea celor 20 mm de la capătul superior al focalei nu este deranjantă în cazul de faţă, la petrecerile copiilor fiind mai puţine cazurile în care vom realiza portrete la care să beneficiem pe deplin de cei 105 mm).

În ce priveşte iluminarea, cum nu vorbim de aceleaşi spaţii vaste precum în cazul nunţilor, şi blitzul încorporat se poate dovedi de ajutor, cu condiţia desigur să nu fim prea aproape de subiect - caz în care ar apărea unele zone subexpuse. Însă în mod evident, un SB-700 sau SB-910 ne va fi incomparabil mai util, fie că direcţionăm fasciculul prin ricoşeu cu suprafaţa tavanului (aşa-numitul bounce), fie că montăm pe el un softbox - util în special dacă fotografiem copii mici, care altfel s-ar speria de lumina puternică a  blitzului (personal, am optat pentru un model rentabil, dar eficient, de la Micnova).

Astfel "înarmaţi", putem trece la acţiune, surprinzând copiii atât alături de părinţii lor, cât şi în jocul lor. Pentru a respecta drepturile minorilor, vom evita să-i surprindem în ipostaze stânjenitoare, iar dacă totuşi s-a întâmplat să obţinem astfel de instantanee, le vom şterge fără întârziere. Nu uitaţi că este ilegal să postaţi imagini înfăţişând minori fără acordul părinţilor, aşa că, mai bine discutaţi cu aceştia dintru început problema şi nu întreprindeţi nimic contrar voinţei lor.

Fiţi însă mai bine prietenul întregii familii, fie ţi pentru o singură zi: sunteţi cel care literalmente le va crea imaginea care va persista peste ani despre evenimentul la care luaţi parte, aşa că dacă obţineţi fotografii frumoase şi vă purtaţi similar, cu siguranţă îşi vor aduce aminte de voi cu plăcere. Nu uitaţi că întreaga familie îşi doreşte o amintire, aşa că nu neglijaţi niciun membru al familiei, încercaţi să-i includeţi pe toţi în cât mai multe imagini, fără însă a încărca excesiv cadrul; mai bine faceţi mai multe poze, fiecare cu câţiva dintre ei, decât să obţineţi imagini complet banale; e nevoie, desigur, şi de câteva poze de grup, dar nu vă axaţi pe cele care nu spun nimic, fiţi creativi - acest lucru va avea un impact pozitiv, fără îndoială.

Dar nici într-un caz să nu porniţi la lucru cu o atitudine recalcitrantă sau crispată, aceasta se va vedea imediat (negativ) în modul în care surprindeţi atmosfera de petrecere! Fiţi cât mai degajaţi cu putinţă şi jucaţi-vă cu copiii ori de câte ori aveţi ocazia: nu doar că vă va binedispune şi vă va destinde, dar împrietenindu-vă cu aceştia, veţi obţine şi fotografiile cele mai naturale, exprimând jovialitate şi dorinţă de viaţă cu putinţă - adică exact ceea ce căutaţi de la astfel de evenimente!

Imagini de la un astfel de eveniment puteţi vedea, după cum v-am obişnuit, pe pagina mea de Facebook. Mulţumiri şi salutări familiei Baboş, protagoniştii noştri!



Publicitate şi link exchange:

Dauanunturi.ro Director Web Online arta si cultura Director Web Director web Extralinks Director web gratuit
director web Director bloguri Blog 360 RO Arts blogs Wutzle My Blog! GooLinx

duminică, 1 iulie 2012

Festivalul Ursus Evolution, văzut cu teleobiectivul şi camera bridge

Weekendul acesta a avut loc la Cluj festivalul Ursus Evolution, în care tinere talente au putut concerta alături de artişti pe val sau de nume legendare ale muzicii româneşti - Viţa de Vie, Vama, Şuie Paparude, sau veteranii de la Iris (profit de ocazie pentru a-i felicita pentru cei 35 de ani de carieră). Cu toţii ne-au oferit două seri de excepţie, în care muzica bună a putut fi savurată la o bere pe cinste.

Să vedem cum au stat lucrurile din punct de vedere fotografic: anticipând necesitatea surprinderii acţiunii de la distanţe măricele, de câteva zeci de metri, am pus teleobiectivul 55-300 pe D70-ul din dotare şi am purces la drum - sau, mai bine zis, la consemnat principalele momente ale concertului.

În prima parte, beneficiind şi de lumina ambientală, nu au fost probleme majore, nici măcar la o sensibiliate ISO minimă, de 200: putând utiliza timpi de expunere de cca. 1/250 secunde, am putut surprinde detalii intrând în imina acţiunii prin utilizarea unor focale lungi, de 210-250 mm (din poziţia suficient de apropiată din care mă aflam, nu aveam nevoie de 300 mm decât pentru a surprinde detalii de pe chipurile artiştilor, ceea ce am şi făcut în repetate ocazii).

Cu scăderea cantităţii de lumină disponibilă, se impun câteva soluţii de compromis: creşterea sensibilităţii ISO (m-am limitat la 400, pentru a nu afecta imaginea cu o granulaţie prea pronunţată), scurtarea timpului de expunere - având stabilizare de imagine, puteţi să îl lungiţi la 1/180 sau chiar 1/125 la focale de peste 100 mm, şi tot să vă aflaţi în centrul acţiunii. De asemenea, este recomandabil să deschideţi pe cât puteţi diafragma - deşi obiectivul este destul de limitat, oferindu-vă aproximativ un F/5 la focale peste 110 mm - dacă vă sincronizaţi cu luminile de pe scenă, puteţi obţine rezultate frumuşele. În plus, când se întunecă de tot afară, e necesară utilizarea compensării de expunere (de 2,5-3 trepte), care coroborată cu timpii şi diafragmele enunţate va duce la rezultate mai mult decât onorabile, chiar în lipsa unui 70-200 cu F/2,8 (deşi sincer să fiu, tare mi l-aş dori pentru fotografia de concert).

Pentru a surprinde publicul, e mai dificil cu o focală destul de lungă, cum e cea de 50 mm, dar unele detalii care să îi arate starea de extaz pot şi e chiar recomandabil să fie redate, aceasta contribuind la crearea atmosferei de festival. În astfel de situaţii puteţi lungi timpul de expunere, până la un 1/40-1/60, şi neclaritatea de mişcare având efectul ei artistic. De asemenea, timpi de acelaşi ordin de mărime pot fi utilizaţi pentru a surprinde imagini de ansamblu ale scenei, cu formaţiile în întreaga lor componenţă.

Cu titlu de experiment, am încercat utilizarea comparativă a ansamblului Nikon D70+55-300 cu cea a vetranului meu bridge HP 945 - sunt de generaţii şi rezoluţii comparabile (6 vs 5 MPx), dar ce e mai interesantă pe HP e optica, de provenienţă  Fuji, cu F/2,8-3,1, la focale de 37-300 mm (reali, 7,6-61, calculând echivalentul de pe senzorul de 1/1,8 inci). Astfel, trăgând la diafragme în jur de 3, este posibilă menţinerea unui ISO de 200 (la mai mult, bridge-ul îşi simte deja limitările), iar senzorul mai mic presupune implicit focale reale mai scurte - deci puteţi lungi timpul până la 1/90, chiar 1/60 dacă ţineţi camera suficient de ferm în mâini - aici apare însă riscul ca efectul de neclaritate de mişcare să apară ca urmare a mişcării personajelor, nu a tremurului mâinilor.

 Deşi granulaţia este mai mare decât ne-am dori, pot fi obţinute onorabil imagini ilustrative pentru spectacol chiar şi cu o cameră bridge - lucru ce va bucura publicul neprofesionist, dar entuziast, care este categoria ţintită de producători prin astfel de modele. totuşi, dacă doriţi să realizaţi fotografie la modul profesionist, un DSLR este dotarea obligatorie şi, ce e mai important, investiţi în obiectivele cele mai performante pe care vi le permiteţi.

O selecţie a celor mai reuşite fotografii de la Ursus Evolution o găsiţi pe pagina mea de Facebook.