FotografieCluj.BlogSpot.RO

luni, 31 decembrie 2012

Fotografia nocturna si pictarea cu lumina. Avanpremiera Revelion 2013

Iată că a venit și ultima zi a anului 2012... și cum noaptea dintre ani nu ar fi nici pe departe atât de reușită în absența focurilor de artificii, e bine să ne pregătim din timp pentru surprinderea lor.

Pe de o parte, fenomenul e destul de predictibil, artificiile fiind lansate într-o singură direcție relativ la punctul de stație al fotografului, astfel că de la distanță suficientă și la focale relativ scurte nu va fi dificil să surprindeți exploziile în toată splendoarea lor.

Pe de alta, cum dectonările au loc la înălțimi diferite, va trebui să fim atenți a le surprinde în momentul oportun și pe sectorul de boltă cerească vizibilă cel mai potrivit.

Vom discuta mai multe despre artificii într-o postare viitoare, ilustrată cu exemple concrete... până atunci, vă prezint câteva considerente privind timpii lungi de expunere, dintr-o ședință de pictură cu lumină ce am realizat-o ca antrenament pentru noaptea dintre ani. 

Accesoriul indispensabil într-o asfel de ședință foto este trepiedul - de preferință, unul cât mai solid și stabil, chiar dacă acest lucru va presupune o greutate suplimentară: de îndată ce l-ați instalat la punctul de stație, dacă pozele sunt bune, veți și uita că l-ași cărat, pe când un model ieftin și ușor (de transportat) se va dovedi dificil de utilizat, fiind afectat de orice vibrație sau rafală mai puternică de vânt, astfel că rata de succes a fotografiilor va scădea simțitor.

(Personal, utilizez o variantă mai veche a trepiedului Velbon C-600 (C500), cu cap fluid, util și pentru filmare, dar care permite o fixare foarte fermă pe poziție, ajustarea orizontalității cu ajutorul nivelei încorporate, cât și detașarea rapidă a aparatului, grație plăcuței mobile - totul, pentru un preț rezonabil, de 250 lei, mult mai puțin decât "monștrii sacri" ai trepiedelor, Manfrotto și Gitzo, de calitate ireproșabilă, dar cu prețuri de peste cinci ori mai mari; găsesc astfel Velbon-ul ca o alegere de compromis ideal preț-calitate).

Trepiedul combate, într-adevăr, vibrațiile induse de ținerea în mână a aparatului în timpul expunerilor prelungite, nu însă și cele din momentul luării degetului de pe declanșator - care pot compromite iremediabil o imagine în care apar surse de lumină - acestea fiind dedublate, sau cu dăre de mișcare inexistente în realitate. Din acest motiv, este preferabil să declanșăm fără a atinge aparatul.

Pentru al meu D90, cei de la Nikon au dezvoltat telecomanda ML-L3, grație căreia expunerile lungi nu mai sunt o problemă (dacă aparatul permite utilizarea unor timpi de până la 30 secunde, trecându-l în modul Bulb și declanșându-l cu telecomanda, durata expunerii crește practic de 60 de ori, până la 30 minute - 1799 secunde, mai exact).

Desigur, nu sunteți forțați să expuneți durata maximă - o nouă apăsare pe butonul telecomenzii echivalează cu luarea degetului de pe declanșatorul aparatului, având ca efect încheierea expunerii și coborârea oglinzii.

Apropo de aceasta, în mod implicit, la expunerile lungi, aparatul realizează o a doua expunere, de durată identică cu cea dintâi, dar cu oglinda coborâtă, pentru ca, în întuneric, să identifice pixelii rămași aprinși și să atenueze granulația imaginii. În cazul artificiilor și fulgerelor însă, este preferabil să dezactivăm această funcție, pentru a nu pierde momentele cele mai interesante ale spectacolului ce se profilează în fața ochilor și obiectivelor noastre.

Interesant este modul în care se comportă senzorul fotosensibil în cazul expunerilor prelungite: dacă în cazul celor scurte, de ordinul sutimilor de secundă, cele două perdele ale obturatorului se mișcă simultan, lăsând doar o fantă prin care e imprimat senzorul cu lumină, în mod oarecum similar baleierii cu electroni a ecranelor cu tub catodic, la expunerile lungi (inclusiv - și, cel mai important, în modul Bulb), întâi e deplasată prima cortină, iar suprafața fotosensibilă rămâne expunsă luminii practic pe întreaga durată a expunerii; doar la eliberarea declanșatorului a doua cprtină venind să închidă cadrul.

În consecință, senzorul va înmgazina lumina pe toată suprafața sa, cât durează expunerea, astfel încât lumina slabă reflectată de peisajul nocturn să fie suficientă redării detaliilor acestuia, în măsură adecvată. Sursele de lumină îndeajuns de puternice încât să se imprime la timpi de expunere mai scurți fie vor apărea ca foarte pronunțate, fie, în cazul în care sunt în mișcare, vor lăsa dâre de lumină pe cuprinsul imaginii - aspect util în cazul imortalizării a ceva atât de efemer precum focul de artificii, dar și la pictura cu lumină.

Avem în vedere un procedeu în care, pe lângă lumina reflectată de scena fotografiată, introducem lumină suplimentară, baleind succesiv cu o lanternă de putere mare (i.e. MagLite, LedLenser) acele zone ale scenei pe care dorim să le evidențiem. În mod evident, cu cât vom zăbovi mai mult asupra unei zone, cu atât aceasta va părea mai luminată în imaginea finală. 

În absența cvasitotală a luminii la nivelul solului, acest procedeu ar putea fi folosit pentru a evidența o formațiune de relief sub bolta înstelată. Deși pictura cu lumină are alte aplicabilități artistice decât fotografierea artificiilor, ea poate servi ca un excelent instrument didactic pentru stăpânirea tehnicii expunerilor prelungite.

Astfel, ceea ce vă prezint mai jos nu sunt neapărat imagini cu pretenții artistice, cât experimente ilustrative pentru conceptele evocate anterior... mai multe imagini cu artificii, într-una din zilele viitoare.






miercuri, 26 decembrie 2012

Clujul, gatit de Craciun. O incursiune nocturna

Ca în fiecare an, municipalitatea clujeană, în parteneriat cu unii din cei mai notabili agenți economici ai urbei, se îndeletnicește cu împodobirea orașului - astfel încât acesta să denote un aer de pavoazat de sărbătoare.

Dintre decorațiunile specifice iernii amplasate în peisajul urban, ies în evidență luminițele multi- sau, adesea, monocolore, care sunt totuși departe de a fi monotone. Din contră, decoratorii au reușit o inspirată distribuție tematică a acestora, în varii locații de maxim interes din centrul Clujului.

Să le explorăm, în continuare, pe fiecare dintre acestea. 
  camere foto


Îinainte de a scoate însă D90-ul la o tură fotografică într-o seară de iarnă, am încărcat cele două baterii En-El3E pe care le dețin (cunoscut fiind faptul că frigul e probabil cel mai mare "dușman" al bateriilor cu litiu, dar și faptul că expunerile prelungite, necesare în fotografia de noapte, necesită și ele un aport de energie crescut). Și fotografierea cu telecomandă va presupune un consumator de curent în plus (receptorul în infraroșu de pe aparat): astfel, se ajunge la situația în care am avea nevoie de mai mult curent tocmai când autonomia acumulatorilor are de suferit.

O pregătire atentă pentru o atare ședință foto include deci inevitabil atașarea unui grip la aparat, dublându-i practic autonomia, fără a fi nevoie să schimbăm acumulatorii în stradă (personal, utilizez un PowerGrip ND80, produs de Meike, dar care reproduce fidel funcționalitatea de pe originalul Nikon; constat totuși că autonomia nu are de suferit într-o asemenea proporție pe cât era cazul în trecut: o scădere de la aproximativ 800 cadre la cca. 550 cu o încărcare e absolut tolerabilă în majoritatea situațiilor; a avea însă "rezerva" gata pregătită ne conferă însă un plus de siguranță, noi știind astfel că nu riscăm să rămânem în pană de curent exact când subiectul devenea mai interesant).

În ce privește telecomanda, am optat pentru originalul de la Nikon, ML-L3, care, în plus față de modelul oferit cu grip-ul ND-80, dispune de un toc pentru transport, atașabil la cureaua aparatului - astfel încât telecomanda să fie în permanență la îndemână. (Da, cu alte cuvinte dispun în prezent și de o telecomandă compatibilă, MK-MLL3, precum cea de pe site-ul F64, nou-nouță, cu folia păstrată pe baterie; în cazul în care sunteți interesați de a o achiziționa, contactați-mă cu încredere :) ).

Despre trepied să nici nu mai vorbim, este un accesoriu indispensabil în fotografia nocturnă; e ar fi însă de menționat este filtrul UV - util în majoritatea situațiilor, păstrabil pe obiectiv și ca protector împotriva șocurilor mecanice și zgârieturilor, însă complet nepotrivit pe timp de noapte: determină apariția unor halouri deranjante la distanță mai mare sua mai mică de fiecare sursă de lumină ce apare în cadru - așa că, mai bine lăsați-l acasă și, eventual, folosiți un obiectiv ieftin, precum 18-55 (cu calități optice excelente la focala sa cea mai largă, de 18 mm, peste ceea ce oferă 18-105 de exemplu), de care să nu vă îngrijorați.

Acum, câteva considerente privind expunerea: asfaltul acoperit de gheață reflectă lumina, astfel încât timpul de expunere va fi sensibil mai scurt decât într-o noapte cu asfaltul uscat; pentur a putea obține efectele care dau șarmul fotografiilor nocturne, precum dârele de lumină lăsate de automobilele în trecere, vom închide câteva trepte în plus diafragma, ceea ce ne va ajuta și la obținerea unei profunzimi sporite a scenei.

Combinații de tipul 5-6 sec. - f/11-f/13 se pretează excelent la astfel de scene, păstrând sensibilitatea ISO la un minim de 200 (și, astfel, ținând și granulația sub control). Iar cum fotografiem de pe trepied, declanșând cu telecomanda, acest lucru nu va reprezenta o problemă. Dacă apar dificultăți la focalizare, deoarece aparatul ar fi țintit spre o zonă de un colorit uniform, o soluție o reprezintă prefocalizarea, urmată de reîncadrare și declanșare cu telecomanda, pe modul Delayed remote, ținând AF-Lock-ul apăsat.

Astfel, în cele cca. 2 secunde dintre momentul acționării telecomenzii și declanșarea efectivă, aparatul va avea timp suficient să se stabilizeze, imaginea finală nefiind afectată de neclaritatea de mișcare - un risc cât se poate de real la fotografierea în absența telecomenzii.

În ce privește destinațiile alese, mi-am pornit turul din Piața Mihai Viteazul, un loc de obicei agitat, dar foarte prietenos cu fotografii în liniștea ajunului de Crăciun, când o mână de oameni abia mai anima peisajul. Am continuat cu Piața Unirii, locația cea mai spectaculoasă, care este legată de Piața Avram Iancu de Bulevardul Eroilor, și el gătit corespunzător de sărbătoare.

Clujul gătit de sărbătoare își are farmecul său, ce nu poate fi gustat pe deplin decât cu aparatul în mână (sau, mai exact, pe trepied). Vă las să vă convingeți de acest lucru, prezentându-vă seria de imagini pe care am realizat-o.







sâmbătă, 22 decembrie 2012

Decoratiunile de Craciun, o ocazie excelenta pentru fotografia macro

Acum că e clar că mayașii s-au înșelat în privința sfărșitului lumii ( :-p ), ne putem din nou gândi la Crăciunul care se apropie cu pași repezi.

Am cumpărat cadourile pentru cei dragi, am decorat bradul, curățenia generală e demult gata... și parcă lipsește ceva... fotografiile, evident!

Iar dacă a realiza poze cu bradul împodovit a devenit ceva nu doar clișeistic, dar lipsit de orice urmă de estetism, vom vedea că lucrurile pot sta complet altfel, dacă în loc să încercăm să cuprindem totul, ne vom axa pe detalii. 
  camere foto

De altfel, adeseori artiștii fotografi ne recomandă să simplificăm scena: detaliile în număr covârșitor, care la prima vedere ar fi necesare fiecare pentru a spune ceva, devin copleșitoare pentru ochiul privitorului. Putem compara situația cu o sală de spectacole în care, în loc să audiem la un concert armonios, asistăm la o cacofonie de sunete și tonuri... în linii mari, aceasta este valoarea estetică a unei imagini supraîncărcate de elemente, din care probabil că fiecare luat în parte ar spune ceva, însă toate, în ansamblul lor, ajung să nu mai spună nimic, dar să facă mult "zgomot".

Devine astfel mult mai practic să ne concentrăm pe detalii, surprinzând puține lucruri, într-un cadru cu un unghi de cuprindere strâns, dar care să transmită o stare, un simțământ, sau să fie ilustrative pentru conceptul reprezentat. "Dacă fotografia ta nu e suficient de bună, înseamnă că nu ai fost destul de aproape", obișnuia să spună fotoreporterul de război Robert Capa.

Acest adagiu e cum nu se poate mai valabil în fotografia macro, unde trebuie să ne apropiem subiectul cât mai mult e fizic posibil de planul senzorului foto. Ne vom apropia, în consecință, la distanța minimă de focalizare a obiectivului folosit și vom utiliza cea mai lungă focală care ne permite includerea subiectului într-un plan de profunzime suficient de extins proporțional cu dimensiunile sale.

În cazul în care nu dispunem de un obiectiv macro dedicat, putem fie utiliza tuburi de extensie, fie o soluție extrem de la îndemână și cu performanțe optice suficiente pentru obiecte de dimensiunea decorațiunilor pomului de Crăciun, lentila macro (personal, utilizez o Raynox DCR-150, ce permite fixarea pe obiective cu diametrul filtrului atașabil de la 52 la 67 mm).

Nici sursa de lumină nu trebuie neglijată: dacă ne putem descurca cu un blitz extern (blitzul încorporat nu ar trebui utilizat decât cel mult pentru declanșarea blitzurilor externe, reglat la puterea minimă) și o blendă, ideal ar fi să avem două blitzuri, precum Nikon SB-700, acesta permițând atât utilizarea prin ricoșeu, grație posibilității rotirii capului său în practic toate direcțiile, cât și reglarea puterii de declanșare în fracțiuni de 0,3 trepte.

Din câteva cadre de test, vom determina puterea optimă de declanșare, ca și direcția optimă a luminii. În mod evident, vom utiliza cei mai scurți timpi de sincronizare permiși de aparat, pentru a evita neclaritatea de mișcare, ca și diafragme cât mai închise, pentru a evita ca un câmp de profunzime prea limitat să fie interpretabil ca o imagine deficient focalizată.

Vă invit în cele ce urmează să vizualizați câteva imagini de Crăciun pe care le-am realizat cu Nikon D90 (îl găsiți până la sfârșitul anului la reducere pe site-ul F64și obiectivul fix de 35 mm, f/1,8.







miercuri, 19 decembrie 2012

Workshop de fotografie de arhitectura, organizat la Cluj de Foto Hobby Shop si Canon

Prin amabilitatea Foto Hobby Shop, am participat luni, 18 decembrie, la  workshop-ul de fotografie de arhitectură organizat la showroom-ul din Cluj al companiei (Bd. Eroilor nr. 1), în parteneriat cu Canon - furnizorul tuturor echipamentelor și accesoriilor fotografice și de imprimare a imaginilor folosite pe parcursul acestuia.

Am avut astfel oportunitatea de a audia prelegerile instructive ale reputatului fotograf Dinu Lazăr, AFIAP, ale lui Bogdan Botofei, precum și prezentarea Canon Professional Service și Canon Professional Network, realizată de reprezentanții companiei. Aceste programe, menite să răsplătească loialitatea profesioniștilor fotografiei care au ales produse din gamele de vârf și medii ale Canon, oferă acces la tratament preferențial în service, standuri dedicate la evenimentele sportive de anvergură internațională, precum și echipamente de schimb pe durata reparațiilor (serviciu cu o acoperire teritorială în curs de extindere).

Reprezentanții Canon au trecut apoi la prezentarea soluțiilor de listare profesională a imaginilor - din gama Pixma PRO, modelele PRO 1 (de top, disponibil la Foto Hobby Shop), PRO 10, model profesional poziționat la mijlocul gamei, precum și modelul destinat entuziaștilor, PRO 100, ambele anunțat la Foto Hobby Shop și disponibile pentru moment pe stoc la F64 Studio.

Cu un cost comparabil per pagină A3+ cu al soluțiilor oferite de laboratoarele dedicate - însă cu o calitate superioară a imaginii, PRO 1 devine o alegere chiar tentantă, pe care o voi considera foarte serios de îndată ce bugetul mi-o va permite.

(Anticipând ceea ce vă voi prezenta în rândurile următoare, la finalul workshop-ului am primit din partea organizatorilor câte două imagini din cele realizate pe parcursul acestuia, listate pe PRO 1... și cum recent comandasem la un laborator câteva imagini cu care urmează să mă înscriu într-o expoziție organizată de Asociația Art Image, ajuns acasă am avut ocazia de a le compara. Mai mult chiar, am chestionat persoane diferite, fără a le indica proveniența imaginilor, iar cele listate cu PRO 1 au avut câștig de cauză în 3 din 3 sondări ale opiniei).

Ce a fost însă mai interesant avea să urmeze: preț de puțin peste o oră, am ieșit în Piața Unirii, pentru a testa cele mai noi și performante aparate și obiective din gama Canon, având ca subiecte de fotografiat reperele arhitecturale reprezentative situate la km 0 al Clujului. Personal, am utilizat un impresionant 5D Mk III (preț de listă, 15.500 lei, ce beneficiază aceste zile de o reducere substanțială), echipat cu altă bijuterie tehnologică, obiectivul fisheye EF 8-15mm f/4 L USM (6700 lei).

Cele mai performante echipamente nu valorează însă prea mult în absența unui fotograf care să stăpânească nu doar latura tehnică ci, poate chiar mai important, cea compozițională și artistică. Aici pot afirma cu convingere că faptul că am ieșit pe teren sub îndrumarea maestrului Dinu Lazăr a fost o ocazie memorabilă: într-un stil vivace și alert, domnia sa nu doar că ne-a oferit, mie și colegelor de echipă, ponturi valoroase asupra a ce și în ce manieră să ne oprim atenția ca subiecte fotografiabile, ci și, după fiecare câteva cadre realizate, o analiză la obiect și plină de învățăminte a acestora. Nu pot decât să-i mulțumesc pentru timpul dedicat nouă și să-mi exprim speranța de a participa la evenimente fotografice sub tutela d-sale și în viitor.

Reveniți în sediul Foto Hobby Shop din Piața Unirii, dl. Lazăr a procedat la recenzarea fotografiilor noastre, alegând câte două din cele mai reușite RAW-uri CR2 ale fiecărui cursant pentru a le comenta și pregăti pentru listare. Și aceasta a fost o ocazie excelentă de învățare, despre cum poate fi extras maximum de informație vizuală cu valoare artistică, din practic orice imagine am realizat, atât cu Adobe Camera Raw, cât și, mai practic chiar, cu aplicațiile native Canon.

(Constat din păcate că versiunea ACR pe care o dețin, inclusă în Photoshop Elements 9, nu a mai primit actualizarea necesară pentru a deschide CR2-urile generate de 5D Mk III, astfel încât va trebui să mă bazez exclusiv pe imaginile format JPEG pentru ilustrarea postării de față).

Mulțumind încă o dată echipei Foto Hobby Shop și distinșilor vorbitori care au făcut acest workshop posibil, vă invit în cele ce urmează să vizualizați câteva imagini pe care le-am realizat cu ansamblul 5D+fisheye.










sâmbătă, 15 decembrie 2012

Provocari si satisfactii in fotografierea de iarna

Iarna ne aduce numeroase oportunități deosebite de fotografiere: zăpada proaspătă ce se așterne, acoperind ca un covor moale, peisajul devenit altfel mohorât odată cu dezgolirea copacilor, dă o notă de optimism peisajului - și, desigur, este un motiv de bucurie atât pentru cei mici, cât și pentru cei mai mari, care le împărtășesc veselia molipsitoare.

Însă iarna, din nefericire, "nu-i ca vara" - expresie care, dincolo de caracterul ei de truism, ascunde o realitate mai puțin plăcută: temperaturile extreme și zăpada răscolită de vânt, care pătrunde în cele mai nedorite locuri, vor reprezenta elemente de disconfort vădit atunci când ne dorim să petrecem mai mult timp în exterior.

Iar dacă noi ne putem proteja împotriva vremii ostile îmbrăcând haine mai călduroase și impermeabile, aparatul de fotografiat va fi supus unor provocări suplimentare... însă cu câteva precauțiuni de bază, ne vom putea descurca onorabil - și vom obține imaginile mult dorite.

Înainte însă de a trece mai departe, trebuie să fiți conștienți că, deși în cazul pe care vi-l voi relata în rândurile ce urmează, lucrurile au decurs perfect normal, fără incidente  tehnice, există posibilitatea ca vremea extremă să dăuneze iremediabil aparatura fotografică (manualele majorității DSLR-urilor indică o temperatură minimă recomandată de 0 grade Celsius), deci oricât de mici ar fi riscurile din punct de vedere statistică, ele există. Autorul prezentului blog nu își asumă responsabilitatea pentru orice avarii provocate de frig, umezeală, zăpadă, șocuri sau alte evenimente descrise mai jos, prezentarea având pur caracter ilustrativ!

Există, desigur, aparate pe care producătorii le recomandă ca fiind rezistente la apă, praf și îngheț, precum Pentax K-30, un model robust, gândit pentru oamenii activi, și la un preț abordabil (4450 lei, cu obiectivul 18-135, și el rezistent la intemperii), dar care păstrează ergonomia excelentă a DSLR-urilor de clasă medie, dispunând de două rotițe pentru fixarea parametrilor și putând fi, la nevoie, alimentat cu baterii AA - aspect extrem de util în drumeții, și mai ales iarna, când frigul știrbește semnificativ autonomia acumulatorilor.

Cum însă considerentele financiare m-au determinat să aleg Nikon D90 în defavoarea K-30-ului, am sacrificat practic și acastă protecție sporită la intemperii, în detrimentul prețului mai favorabil (îl găsisem body la 1800 lei la Foto Hobby Shop, de Black Friday), ca și a compatibilității cu obiectivele pe care le aveam deja - iar obiectivele de 35 mm f/1,8 și 55-300 mm de la Nikon dispun de o garnitură care protejează, cel puțin parțial, împotriva prafului și umezelii.

Ieșit la a fotografia, într-o seară târzie de decembrie, dârele de lumină lăsate de automobilele care treceau pe sub podul din Mănăștur (extremitatea vestică a Clujului), am fost la un pas de a regreta decizia făcută: întrucât podul devenise aproape impracticabil pentru pietoni ca urmare a dispariției trotuarului sub zăpada împinsă de utilajele de curățare a drumului, am traversat înspre est, în direcția unui părculeț acoperit de zăpadă.

Pare-se că și un mic obstacol era bine camuflat de aceasta, încât nu l-am descoperit decât după un semi-plonjon înainte. Mi-am redresat postura rapid, nu înainte însă ca D90-ul de nici două spătămâni să nu fie acoperit total de zăpada moale, proaspătă. În astfel de situații, intri instantaneu în modul de urgență: am oprit aparatul, am identificat rapid o masă din părculeț, unde l-am dus, încercând a atinge carcasa cât mai puțin cu mâna caldă (pentru a nu topi zăpada). Apoi, ținând șervețelele de un capăt, am încercat o curățare cât mai minuțioasă de zăpadă a aparatului.

După câteva minute, a urmat proba adevărului... și, precum în reclama în care un Nikon D4, murdar cu un strat gros de noroi exclamă "I'm Alive", D90-ul meu a dovedit că nu se lasă mai prejos față de campionul fotografiei sportive, supraviețuind cu bine.

(Din păcate, nu am instantanee cu aparatul acoperit de zăpadă; am realizat însă primul cadru de test, după curățare, cu trepiedul încărcat de zăpadă încât să poată candida cu succes la titlul de Moș Gherilă (urbană, desigur)).

Am curățat apoi și trepiedul, pentru a trage mai multe zeci de cadre, înfățișând atât părculețul cu copacii încărcați de zăpadă, cât și dâre de lumină ale automobilelor trecând pe străzile învecinate. Ca principală recomandare de fotografiere, aici aș menționa - dincolo de clasicul timp lung de expunere și diafragma relativ închisă - scăderea temperaturii de culoare, undeva chiar sub 3000 Kelvin, pentru a evita ca zăpada să aibă o tentă gălbuie, nenaturală.

Ajuns acasp, am lăsat atât aparatul, cât și trepiedul la uscat; am demonatat grip-ul ND-80 de pe aparat, ștergând și cele câteva picături de apă care se inflitraseră între acesta și compartimentul pentru baterii. A doua zi, l-am montat la loc, pentru a testa funcționalitatea aparatului - care, din fericire, nu a fost câtuși de puțin afectată. Totuși, nu recomand nimănui să-și scufunde D90-ul în zăpadă, riscurile fiind semnificative; de asemenea, la intrarea cu aparatul rece într-o încăpere caldă, este indicat a aștepta câteva minute înainte de a-l porni, pentru ca picăturile de condens să se poată evapora.

În zilele ce au urmat, am continuat să fotografiez, doar că pe timp de zi, pentru a profita de albul zăpezii și albastrul cerului. Am ales subiecte din cartierul clujean Andrei Mureșanu și de pe str. Avram Iancu, locații unde cadrul natural și mediul locuit se îngemănează într-o manieră plăcută ochiului...  ca principală recomandare de fotografiere în acest caz, aș menționa supraexpunerea, esențială dacă doriți ca zăpada să fie albă, și nu alb-murdară (cantitatea de lumină reflectată determinată de aceasta induce exponometrul aparatului în eroare, acesta subexpunând și lăsând deci scena în penumbră).

Vă invit, în cele ce urmează, să vizionați câteva din imaginile rezultate.











marți, 11 decembrie 2012

Foto Hobby Shop - un furnizor de incredere pentru pasionatii de fotografie, acum si la Cluj

În cursul serii de luni, 10 decembrie, am participat la deschiderea festivă a noului Foto Hobby Shop, de pe bd. Eroilor nr. 1, Cluj-Napoca. Situat practic la km 0 al urbei noastre, în vecinătatea Universității de Artă și Design, noul magazin se adresează atât fotografilor profesioni,ti, cât și - după cum îi sugerează și numele - pasionaților de fotografie, care doresc ceva mai mult decât ar putea găsi pe rafturile distribuitorilor uzuali de electronice.

(Nu o dată mi s-a întâmplat să constat că, în timp ce aparatele compacte sunt bine reprezentate în magazine - poate nejustificat de bine pentru capacitățile lor limitate - a găsi ceva mai mult decât modelele DSLR de început de gamă, destinate începătorilor, se poate dovedi o reală provocare.

Desigur, exista opțiunea achiziționării online, de pe site-uri precum F64 Studio, sau prin câte un procesator de filme foto, care activează și ca distribuitor local al acestora. Totuși, în acest mod fie nu puteam testa produsele decât după achitare și livrare, fie puteam, în cel mai fericit caz, testa un singur produs, cel pe care aveam să-l luăm acasă.

Și, personal, nu o dată mi s-a întâmplat ca la "pomul lăudat" F64 (care, într-adevăr, oferă unele bonus-uri tentante, precum filtre pentru obiective, sau puncte de fidelitate ce pot fi utilizate pentru reduceri suplimentare, precum și transport gratuit prin curier), să nu găsesc ceea ce aș fi dorit să achiziționez... dar să fi găsit produsele dorite la Foto Hobby Shop.

Apreciez de asemenea seriozitatea angajaților Foto Hobby Shop (București) - singurii care au știut să-mi confirme că scanner-ul de filme Epson V500 Photo vine cu licență inclusă de Photoshop Elements. De asemenea, Foto Hobby Shop au avut cel mai funcțional site cu ocazia reducerilor de Black Friday și - cel mai important lucru - au oferit suport telefonic și prin email în cursul zilei de duminică, 25 noiembrie. Astfel, mulțumită echipei Foto Hobby Shop, sunt în prezent fericitul posesor al unui Nikon D90, achiziționat la un preț fără concurență.

Păstrând tradiția prezenței în zona centrală (sediul din București al Foto Hobby Shop e situat pe str. Covaci nr. 7, în centrul istoric, la câteva zeci de metri de Hanul lui Manuc), magazinul din Cluj aduce, în premieră pentru urbea noastră, numeroase echipamente de clasă superioară și medie, ce vor putea fi studiate pe viu de pasionații de tehnică fotografică, în vederea achiziționării.

Deschiderea festivă a fost prezidată de dl. Dan Dancu, fondatorul Foto Hobby Shop, alături de care au fost prezenți angajații magazinului din București, precum și echipa noului magazin clujean - ce va fi condus de dl. Marius Rus (pe care pasionații clujeni ai domeniului îl cunosc probabil de la Atelierul de Fotografie, echipa din spatele Photomaratonului - despre care ați putut citi într-una din postările mele trecute).

Au fost prezenți de asemenea reprezentanți ai companiilor Nikon, Canon și Sony - principalele brand-uri prezente  pe piața fotografică din România. (Personal, nu pot să nu-mi exprim speranța pentru o viitoare implicare mai activă a Pentax, producătorul unor aparate excelente, dar subreprezentat pe piață, cu excepția unor comunități de fani).

Nu îmi rămâne decât să urez succes Foto Hobby Shop Cluj... și, desigur, să vă prezint fotografiile realizate la eveniment.