FotografieCluj.BlogSpot.RO

duminică, 28 octombrie 2012

Ziua Armatei Române la Cluj, în 35 mm

În fiecare an, pe 25 octombrie se celebrează Ziua Armatei Române, fiind astfel onorată memoria celor care au luptat pentru eliberarea Transilvaniei de Nord, în 1944.

Manifestările dedicate publciului larg au fost programate pentru 27 și 28 octombrie, zile de weekend, astfel încât să poată fi frecventate de un număr cât mai mare de persoane interesate de a vedea cât mai multe despre activitatea militară, alături de dotările tehnice și capabilitățile operaționale ale Armatei Române.

Am avut astfel onoarea de a-i avea aproape, în spațiul pus la dispoziție de centrul comercial din cartierul clujean Gheorgheni, pe militarii de elită din Batalionul 811, Dragonii Transilvani, distinși pe frontul din Afganistan, dar și pe membri ai Forțelor Aeriene, precum și o echipă de geniu.

Să vedem în cele ce urmează cum au decurs lucrurile din perspectivă fotografică. 

Toamna și-a intrat deja pe deplin în drepturi, cerul fiind pe zi ce trece tot mai tern, de un gri plumburiu, iar lumina, chiar la orele amiezii, se poate dovedi insuficientă pentru expuneri optime și, în mod sigur, cu o temperatură de culoare departe de acel galben cald al după-meselor de vară, ce face deliciul oricărui fotograf.

Cum utilizarea unui blitz puternic nu ar fi fost recomandată, într-un spațiu unde au loc demonstrații cu grad de risc pentru cei care le efectuează (au avut loc manevre de drill team cu baioneta montată, precum și exerciții de dezamorsare a unui pachet suspect de a conține explozibili), iar lumina era, după cum am amintit, destul de capricioasă, am optat pentru obiectivul fix de 35 mm, care, grație diafragmei cu deschiderea maximă de f/1,4, reprezintă o alegere excelentă oricând avem mai puțină lumină decât ne-am dori. Putem astfel realiza majoritatea cadrelor la timpi de 1/400-1/640 secunde, ideali pentru "înghețarea" mișcării, chiar în timpul scenelor cele mai dinamice.

Având de-a face cu o zi mohorâtă, încă un lucru pe care trebuie să îl avem în vedere este faptul că imaginile noastre riscă să aibă un colorit tern, fad, în mod vădit neinteresant... putem salva în parte situația alegnând temperatura de culoare predefinită în modul Umbră sau Înnorat, deși acest lucru ne va servi preponderent pentru a avea o imagine corectă asupra rezultatului încă de la fotografiere.

Este preferabil să fotografiem în formatul necomprimat Raw/NEF, pentru a putea postprocesa extensiv coloritul imaginii. Dacă intervențiile asupra cerului vor echilibra doar parțial situația, personajele noastre, precum și vehiculele, vor prinde viață ca prin miracol (desigur, cu condiția să identificăm combinația optimă a alterării parametrilor imaginii în programul de captură Raw).

Va trebui, desigur, să alocăm câteva minute bune pentru fiecare imagine pe care dorim să o restaurăm digital, dar rezultatul final merită pe deplin efortul: dacă inițial aveam o colecție de poze banale, în urma prelucrării vor rezulta imagini cu care poate fi ilustrat un articol despre subiectul respectiv.

Vă invit astfel, în cele ce urmează, să vizionați imaginile pe care le-am realizat.










vineri, 26 octombrie 2012

Culorile toamnei, prin teleobiectivul 55-300 mm


În general fotografiile de toamnă se axează pe redarea peisajului înfrunzit, cu dominanța de culoare specifică, galben-roșiatică, ajungându-se însă ca multe poze să arate oarecum la fel: dealuri cu povârnișuri acoperite de vegetația care își dă jos gradual straturile de frunze, trecând prin nuanțe de galben, roșcat și, în final, cafeniu.

E perfect posibilă și o altă abordare: utilizând teleobiectivul, să decupăm din context anumite detalii, oferind astfel o imagine a toamnei mai puțin clișeistică, dar în același timp cât se poate de literală.

Să ne oprim mai îndeaproape asupra acestor aspecte. 



Obiectivul Nikon 55-300mm, f/4,5-5,6 

Astfel, ideea este de a evita subiectele banale, clișeistice - de tipul unui copac văzut în integralitatea sa (cu excepția cazului în care am putea surprinde, spre exemplu, frunzele căzând, creând o imagine goth-bacoviană, dacă îmi e permisă juxtapunerea termenilor). 

Oricine are minime cunoștințe tehnice în fotografie e capabil a surprinde un peisaj standard (deși, în cazul începătorilor, există riscul să se lase furați de subiectul principal și să-l plaseze centrat, sau să nu țină cont de direcția optimă de propagare a luminii, sau, din contră, să se lase furați de multitudinea de elemente frumos profilate de lumină și să uite câte elemente includ în imagine, rezultând ceva ce cu greu mai poate fi numită compoziție, termenul mai potrivit fiind de conglomerat de elemente vizuale).

Aici intervine însă rolul teleobiectivului 55-300: utilizând focale relativ lungi, de la 130 la 250 mm, devine posibilă decontextualizarea unor detalii ale naturii înconjurătoare, încât atenția să cadă exclusiv pe acestea. De asemenea, la focale lungi și diafragmele cele mai deschise permise de obiectiv, devine posibilă defocalizarea accentuată a fundalului - astfel încât acesta să se estompeze, devenind un pastel amorf, în timp ce subiectul principal va fi mai bine evidențiat grație acestei tehnici.

Invers însă, dacă avem o imagine cu două sau trei elemente care, prin juxtapunere, creează scena dorită (spre exemplu, frunze de pin, care prin verdele lor peren contrastează cu cele de foioase), va trebui să fim atenți la plasarea punctului sau punctelor de focalizare, pentru a evita ca o zonă neclară neinspirat plasată în imagine să ne ruineze o fotografie ce altfel avea potențial.

În ce privește diafragma, principiul fundamental este și aici aplicabil: vom utiliza valori cât mai închise atunci când dorim cât mai multe detalii și valori deschise când dorim decontextualizarea subiectului. Vom ajusta timpul de expunere și sensibilitatea ISO în mod corespunzător, având grijă să nu utilizăm timpi mai lungi decât inversul distanței focale a obiectivului (întrucât dorim redarea fidelă a unor detalii, dacă acestea vor fi surprinse mișcate, întreg farmecul imaginii va fi ruinat).

Să vedem ce imagini au rezultat, expunerea fiind controlată exclusiv din aparat.






luni, 22 octombrie 2012

Gala de decernare a premiilor Comedy Cluj. O perspectivă (tele)fotografică



...Și iată-ne ajunși la final de drum, la gala de premiere a Comedy Cluj, unde fericiților laureați le-a fost înmânat premiul înfățișând simpatica mascotă a festivalului, cameleonul galben, care vede filmele "din cap până-n coadă" (cel puțin mie aceasta îmi sugerează).

După cum v-am obișnuit încă de la deschiderea inaugurală, am răsăuns "prezent" și de astă-dată, pentru a consemna fotografic principalele momente ale galei.

Să vedem în rândurile ce urmează cum au decurs lucrurile. 




Am acoperit îndeaproape  Comedy Cluj.
Sper că v-a plăcut :)

Pentru a putea surprinde atât atmosfera generală, cât și detalii punctuale, de data aceasta am optat pentru două obiective, "calul de bătaie" 18-105 și telezoom-ul 55-300. Astfel, am avut la îndemână atât un obiectiv cu care să pot consemna cele petrecute în imediata proximitate, precum și cadrele largi, de plasare în context, cât și unul cu care portretizarea persoanelor îndepărtate, aflate pe scena festivalului, a fost o reală plăcere.

Dacă în prima parte a serii am procedat într-o manieră similară cu cea din timpul galei inaugurale, de îndată ce a început festivitatea propriu-zisă, am trecut pe teleobiectiv, putând astfel surprinde acțiunea de pe scenă "ca-n palmă", cum ar spune artileriștii. Am putut astfel decupa portrete ale acestora, decontextualizate total (utilizând focale de 200-210 mm), dar și cadre mai generale (revenind la extremitatea scurtă, 55-60 mm).

O problemă delicată a reprezentat-o iluminarea: utilizarea blitzului permitea, într-adevăr, surprinderea personajelor "înghețate", fără neclarități de mișcare; în același timp însă, prezintă inconvenientul de a distruge literalmente lumina ambientală, declanșarea sa anulând efectele de lumini ale proiectoarelor din sala de spectacole.

S-ar pierde astfel mult din atmosferă, motiv pentru care este preferabil a trage în lumină existentă, ori de câte ori contează mai mult redarea luminii ambientale și a oferi o reprezentare orientativă a acțiunii, decât detaliile fizionomice ale personajelor... iar pentru restul situațiilor, putem porni oricând blitzul.

Să vedem, pe scurt, ce imagini am surprins:
 








duminică, 21 octombrie 2012

Comedy Cluj, ziua 8. Demararea spectacolului itinerant "Un tramvai numit Popescu"



Cea de-a opta zi a Comedy Cluj ne-a adus, dincolo de mulțimea de filme mai lungi sau mai scurte rulând în sălile de cinema, și o prezență inedită pe străzile clujene: un spectacol itinerant, susținut de această dată nu sub forma unei procesiuni carnavalești obișnuite, ci sub semnul alegoriei unei "călătorii de nuntă", cu tramvaiul.

Coincidență sau nu pentru un spectacol de comedie, plecarea a avut loc de pe strada I.L. Caragiale, unde am fost prezent, surprinzând imagini cu inedita "sală de spectacol", publicul și voluntarii Comedy Cluj, și, desigur, cu actorii, cei care au dat viață întregului demers artistic. 




Am acoperit îndeaproape  Comedy Cluj.
Sper că v-a plăcut :)

La reușita spectacolului a contribuit și vremea frumoasă, după-masa însorită de toamnă fiind o ocazie excelentă atât pentru un spectacol itinerant, cât și pentru fotografierea în condiții optime a acestuia. Astfel, în primă fază, la consemnarea locației a fost necesar să utilizez blitzul mai mult ca lumină de umplere, cât și urmare a faptului că eram pe o stradă îngustă și cu clădiri înalte, deci relativ umbroasă.

Pe de altă parte, blitzul s-a dovedit cât se poate de util în interiorul tramvaiului (obligatoriu prin ricoșeu cu plafonul, a cărui tablă crem a reflectat o lumină moale, numai bună pentru reușita fotografiilor; a fost posibilă astfel iluminarea scenei fără a obține reflexia blitzului în suprafețele lucioase), dar și la "înghețarea" mișcării actorilor - este evident că nu am dori ca imaginile să fie afectate de neclaritatea de mișcare, motiv pentru care timpi de expunere de 1/125-1/160 sec. sunt imperios necesari (desigur, în acest caz nu mai putem folosi funcția de ricoșeu; va trebui să experimentăm unghiul și distanța subiectului față de cel mai apropiat perete din fundal, încât să minimizăm umbrele aruncate pe acesta).

Nu a fost nevoie de sensibilități ISO ridicate, astfel că, pentru menținerea granulației sub control, am optat pentru ISO 200 în majoritatea cadrelor statice, scăzând chiar la ISO 100 pentru cadrele înfățișând personaje, pentru a preveni supraexpunerea suprafețelor de culori deschise situate mai aproape de aparat (am constatat că, deși determinarea unor parametri ai expunerii și păstrarea lor pe parcursul mai multor cadre e o strategie aplicabilă pentru a le păstra caracterul unitar în cazul fotografierii cu blitz, lăsat în modul de măsurare TTL, există riscul ca, atunc când avem un subiect prea apropiat, acesta să fie "ars" de supraexpunere. Este necesar în consecință fie să scădem sensibilitatea ISO, fie să închidem diafragma, 1-1,5 trepte (de exemplu, de la f/7,1 la f/9)).

Acestea fiind spuse despre detaliile tehnice, să ne oprim în continuare asupra imaginilor pe care le-am realizat.
 
















sâmbătă, 20 octombrie 2012

Comedy Cluj în a șaptea zi. Casa TIFF în lumina proiectoarelor



Iată-ne ajunși aproape de finalul unui festival care, dincolo de conținutul uneori ludic al filmelor difuzate, a fost organizat cât se poate de serios și profesionist. Azi vor mai avea loc un spectacol de teatru - Un tramvai numit Popescu - și gala oficială de decernare a premiilor, pe care le voi acoperi îndeaproape, urmând a reveni cu imagini.

Până atunci însă, vă invit să aruncați o privire asupra imaginilor pe care le-am surprins în cea de-a șaptea zi de festival, la Casa TIFF.  




Eu merg la gala de premiere a Comedy Cluj.
Voi?

După cum ați putut vedea și în postările anterioare, capturarea ambianței dintr-o sală de cinema, așa cum o percepem cu ochiul liber (filmul rulând pe ecran, iar lumina proiectorului, reflectată fiind de ecranul de pânză, conturând siluetele publicului din sală), presupune câteva artificii fotografice, fiind necesar să realizăm mai multe expuneri, care prin suprapunere și prelucrare ne vor da, în cele din urmă, imaginea dorită.

Este însă posibil și altfel, direct din aparat (chiar neechipat cu funcția HDR): jonglând cu sensibilitatea ISO, fie la valori foarte ridicate, fie, din contră, foarte scăzute, în concordanță cu timpul folosit.

Astfel, urcând până la ISO 1600, la un timp de 1/30, vom putea captura clară imaginea publicului și a ceea ce el vede pe ecran, fără a risca, la astfel de timpi, realtiv scurți, ca aceasta să iasă mișcată (deși am realizat toate imaginile de mai jos de pe trepied, în special în cazul expunerilor lungi este oricând posibil să se miște cineva din sală).

Dacă, din contră, coborâm sensibilitatea ISO la valoarea minim permisă de aparat (uzual, ISO 100, sau chiar mai jos pe unele modele), vom putea realiza expuneri lungi, de ordinul secundelor (4-9-15 secunde), în care să "adunăm" lumina pentru a contura mai multe detalii ale sălii și ale publicului (evident, cei care se vor mișca între timp vor apărea ca o proiecție fantomatică); spre deosebire însă de cazul utilizării unor sensibilități ușor mai crescute - i.e. ISO 200, 400 - am observat că, la ISO 100, lumina reflectată de ecran nu este într-atât de puternică încât să "ardă" expunerea; din contră, vom obține un efect destul de interesant, de suprapunere a mai multor cadre pe ecranul de proiecție, fiind identificabile elemente din fiecare dintre acestea.

Astfel, pentru a ilustra cele de mai sus, am ales de data aceasta să vă prezint imaginile needitate (cu excepția semnăturii de rigoare); le puteți vedea în cele ce urmează.