Alegeţi ora optimă pentru fotografia de peisaj

Suntem în plin sezon al vacanţelor, vremea frumoasă ne îndeamnă la călătorii, iar programul mai relaxat, de vară, ne permite acest lucru. Aşa că ne facem bagajele şi purcedem la drum, către destinaţia de vacanţă mult-visată. Şi cum nicio vacanţă nu ar fi completă fără fotografiile de rigoare, este bine să înem cont de câteva recomandări esenţiale, care ne vor ajuta să obţinem imagini care nu doar să consemneze că am fost acolo, ci la care chiar persoane cărora locul respectiv nu le spune nimic să dorească să se uite. Vom aborda în postările ce urmează tema fotografiei de vacanţă şi peisaj.

Majoriotatea celor care îşi cumpără un aparat de fotografiat îşi închipuie că performanţele acestuia sunt singurul lucru care contează pentru a obţine instantanee de călătorie cât mai reuşite. Pasul următor constă în declanşarea de nenumărate ori pe zi, pentru a avea la sfârşit o colecţie de poze care consemnează călătoria întreprinsă, reperele întâlnite în cale... şi cam atât.

Imaginile obţinute vor arăta tern, culorile vor fi şterse, iar umbrele - complet nefavorabile. Deazmăgirea faţă de momentul la care ne-am bucurat de frumuseţea locurilor va fi totală. Aceasta se întâmplă însă nu ca urmare a vreunei deficienţe tehnice sau a necunoaşterii funcţiilor aparatului, cât a nealegerii momentului optim de fotografiere, în care lumina să pună în valoare subiectul, nu să acţioneze împotriva noastră.

Astfel, de multe ori sentimentul că suntem în vacanţă ne va împinge să ieşim din hotel aproape de orele amiezii, să ne entuziasmăm de orice reper mai interesant - în special dacă suntem în străinătate - şi astfel să declanşăm fără a alege momentul şi unghiul potrivit. Tocmai de aceea este important să cunoaştem orele optime de fotografiere, precum şi cele în care este mai indicat să nu facem poze: mai bine vizităm o expoziţie în acel interval.

• Ideal este să beneficiem de orele de aur ale zilei - când lumina soarelui bate la un unghi suficient de ascuţit, lăsând umbre lungi, iar nuanţele primesc o tentă caldă, galben-aurie. Vara, acest lucru se întâmplă începând cu orele 7:30 ale dimineţii, şi până pe la 09:30 maximum; după-masa, începând cu orele 18:30 şi până când există lumină suficientă, în jurul orelor 20. Deşi începe la ore mai mai târzii şi se termină mai devreme, fenomenul este mai pronunţat primăvara - cu condiţia, desigur, să beneficiem de o vreme frumoasă şi de absenţa nebulozităţii atmosferice, care strică mult din farmecul luminii calde.
• Putem totuşi fotografia cu suficient succes până în jurul orelor 10:45 ale dimineţii, sau, după-masa începând cu orele 15. Deşi lumina va fi mai albă şi mai dură la aceste ore, încă soarele nu e suficient de sus pe cer încât umbrele verticale să ne compromită total pozele; alegând direcţia optimă spre subiect, fotografiind cu soarele în spatele nostru, dinspre est înspre vest dimineaţa şi dinspre vest înspre est după-masa, obţinem rezultate cât se poate de favorabile (şi, desigur, putem încălzi o idee culorile fie utilizând un filtru warm, fie în postprocesarea fisierului Raw).
• Evitaţi pe cât posibil să faceţi poze în lumina dură şi cu razele soarelui căzând aproape vertical, pe întreaga durată a amiezii (începând cu orele 10:45-11şi cel puţin până la 13:30-14). În cazul fotografiei de peisaj, veţi observa că totul are un aspect tern, ca de film expirat, sau de poză lăsată cu anii la soare. Deaorece fotografiem obiecte situate la o distanţă mai mare, şi avem de-a face cu subiecte neînsufleţite, nu este într-atât de grav ca în cazul portretelor - unde mai bine ducem subiectele într-un petec de umbră şi folosim blitzul de umplere cu generozitate, decât să obţinem personaje cu nasuri alungite, cearcăne şi bărbii pronunţate de soarele vertical al amiezii.
• Toamna şi primăvara, intervalul în care putem face poze reuşite se lungeşte cu cca. trei sferturi de oră, ca urmare a devierii sudice a soarelui: astfel, chiar la amiază, acesta nu va cădea vertical, ci dintr-un unghi orientat dinspre sud înspre nord - fapt pe care îl putem utiliza în avantajul nostru şi să salvăm situaţia, dacă nu avem de ales şi trebuie să fotografiem la orele amiezii, cum adeseori se întâmplă în fotografia de eveniment - deşi recomandarea anterioară rămâne valabilă.
• Un alt moment de care e bine să profităm - de data aceasta pentru fotografii nocturne de efect - este aşa-numita oră albastră (ce ţine, mai exact, cca. 35-40 minute). După ce soarele a coborât sub linia orizontului şi începe să se lase întunericul, cât timp straturile superioare ale atmosferei sunt încă iluminate, acestea capătă o nuanţă de un albastru fascinant, ce dă acel plus de savoare fotografiei nocturne, ce ar dispărea odată ce cerul ar fi complet negru. În plus, faptul că subzistă încă lumina, ne permite să utilizăm diafragme mai închise chiar pentru expuneri fără telecomandă - deşi utilizarea trepiedului devine obligatorie - noi putând obţine un maixmum de detalii, spre exemplu la f/8-f/11, la expuneri de 15-20 secunde.

Acestea fiind spuse, să arumcăm în continuare o privire asupra unor imagini de test, pe care le-am realizat în diverse momente ale zilei, din primăvară până în vară, privind cartierul clujean Andrei Muresanu dinspre est înspre vest.

Fig.1: 13 martie 2012, ora 11:31. 1/100 sec., f/11, ISO 100. Observăm culorile calde, afectate însă uşor de nebulozitatea atmosferică, des întâlnită în lunile de primăvară.

 

Fig. 2: 13 martie 2012, ora 15:54. 1/40 sec., f/14, ISO 100. Repetând fotografierea în aceeaşi zi, dar la o oră la care soarele bătea direct înspre aparat, culorile sunt mai terne şi contrastul mai slab. Situaţia a fost parţial salvată de nori, care au difuzat lumina, nelsând-o să intre brutal în aparat.

 

Fig. 3: 15 martie 2012, ora 12:46. 1/80 sec., f/14, ISO 100. Observăm că, la orele amiezii, streaşinile şi hornurile aruncă umbre similare cu cele care ar strica fotografiile de portret. Totuşi, cum suntem la început de primăvară şi soarele bate uşor dinspre sud, problema luminii verticale este parţial atenuată - fenomenul fiind mai puţin deranjant decât în plină vară; din contră, dacă am fi putut alege un punct de staţie mai avantajos, sau un subiect plasat mai înspre nord, ar fi putut fi o fotografie reuşită chiar la această oră, primăvara (din raţiuni de consistenţa experimentului, am preferat să utilizez aceeaşi orientare în toate imaginile).

 

 Fig. 4. 8 august 2012, ora 7:31. 1/400 sec., f/11, ISO 200. Observăm că soarele verii, la o oră timpurie, aduce de departe cea mai favorabilă iluminare pentru subiectul nostru - pe care focala relativ lungă, de 140 mm, ne ajută să-l scoatem în evidenţă prin încadrarea mai strânsă. Putem observa că acesta a reprezentat momentul optim de fotografiere, pentru subiectul ales, de pe direcţia dată.

 

 Fig. 5. 8 august 2012, ora 19:36. 1/200 sec., f/11, ISO 200. Prin contrast, fotografierea aceluiaşi subiect 12 ore mai târziu, cu soarele bătând din spate, direct înspre aparat, reprezintă cel mai nefavorabil moment pentru redarea subiectului ales. Culorile sunt fade, contrastul e slab, imaginea arată deficitar expusă chiar dacă din aparat s-a făcut tot posibilul pentru a o expune corect, în situaţia dată. Aceasta este o situaţie vizibil de evitat. Dacă totuşi este necesar să fotografiaţi un subiect pe care nu îl veţi revedea prea curând, încercaţi să reduceţi cât puteţi din razele parazite cu ajutorul filtrului de polarizare (deşi efectul este destul de slab în lumină directă), iar pentru a prezenta imaginile, puteţi încerca o conversie în alb-negru, absenţa totală a culorii putând atenua impresia negativă dată de culorile terne.

Astfel, dacă ne uităm la Fig. 6, ce reuneşte imaginile din Fig. 4 şi 5, observăm că, lipsită total de culoare, imaginea din dreapta nu mai strigă atât de puternic "lumină prost aleasă" - deşi, chiar şi în acest caz, imaginea din stânga e net mai bună. 

 

Fig. 7. 5 august 2012, ora 20:29. 1/500 sec., f/9, ISO 200. În ultima imagine, observăm cum poate fi exploatată creativ lumina apusului - utilizând o focală strânsă de 78 mm, pentru a elimina zonele irelevante de cer, setarea balansului de alb pe Tungsten, pentru a imprima tenta albastră imaginii - încă nu suntem în fapt la ora albastră, soarele fiind încă vzibil pe cer, însă efectul acesteia a putut fi recreat suficient de bine, chiar cu razele soarelui brăzdând încă norii, înainte de apusul ce urma peste mai puţin de 10 minute.

 

Observăm din cele de mai sus că simpla realizare a reglajelor optime pentru expunere nu ne garantează şi obţinerea unor imagini reuşite, la aceasta contribuind în mod crucial cunoaşterea şi exploatarea condiţiilor optime de lumină. Avantajul major este că, cu puţină pregătire şi răbdare, puteţi obţine imagini incomparabil mai bune decât la o declanşare spontană.

Nu îmi rămâne decât să vă urez lumină bună în cadru, oriunde aţi merge!

---

Publicitate: