Dealul Cetăţuii, o destinaţie excelentă pentru fotografia de nuntă în lumina amiezii

O locaţie extrem de îndrăgită, atât de turiştii aflaţi în periplu prin Cluj, cât şi de cuplurile tinere din oraş, este dealul Cetăţuii, cunoscut ca reper şi după numele hotelului ce domină peisajul începând cu anii 1970, Belvedere. De aici sunt realizate cele mai multe imagini înfăţişând reperele emblematice ale Clujului, aliniate de-a lungul axei Est-Vest a urbei. De aici pot fi realizate atât fotografii înfăţişând individual bisericile monument istoric, cât şi imagini panoramice,  dar şi fotografii plasând vizitatorii în contextul clujean, aceştia putând obţine cu uşurinţă o frumoasă amintire de pe dealul de pe malurile Someşului. Însă dincolo de pozele cu caracter turistic, lipsite de valoare artistică, locaţia se pretează excelent la portrete şi fotografii care ar putea sta cu cinste în albumul oricărui cuplu de tineri căsătoriţi.

Astfel, întreaga suprafaţă a dealului Cetăţuii se pretează excelent pentru fotografie, indiferent că vorbim de portrete în lumină naturală sau cu ajutorul blitzului, de imagini de detaliu, sau pur şi simplu de imagini înfăţişând întreg corpul persoanelor ce le dorim fotografiate.

Suprafeţele generoase de teren pitoresc ne permit chiar înfăţişarea întregului alai de nuntaşi, astfel încât să apară cu toţii în albumul tinerei familii, fără elemente ce ar putea sustrage atenţia, atât de omniprezente în ambientul urban obişnuit (cine a trebuit să renunţe la multe imagini altfel reuşite pentru că pusese în capul personajelor sale un stâlp, coş de gunoi sau pur şi simplu pentru că apărea ceva-cineva în culori prea stridente în fundal ştie la ce mă refer).

Constituie un avantaj clar spaţiul larg, dominat de vegetaţie (relativ bine întreţinută, astfel încât ne putem aventura fără probleme şi între copaci) şi clădirile rare, ce nu atrag un public numeros (afluxul pietonal constant fiind de multe ori o adevărată provocare pentru fotografi, dacă doresc imagini curate, în care să apară doar cei pe care doresc să-i fotografieze).

O altă provocare majoră a fotografiei de eveniment o constituie lumina: este cunoscut între fotografi faptul că soarele amiezii este cel mai neprietenos cu personajele noastre, căderea sa aproape verticală cauzând umbre inestetice ale nasului şi cearcăne adânci, fenomen greu corectabil prin rotirea personajelor.

Cu excepţia verii, chiar la amiază putem profita de faptul că soarele bate dinspre sud spre nord şi să ne folosim astfel de el ca de un proiector: fie să ilumineze chipurile, fie - preferabil - ca lumină de contur pentru personajele plasate în contre-jour, noi urmând să utilizăm blitzul de umplere pentru a reda detaliile de pe feţele lor (putem stabili temperatura de culoare fie pe Flash, fie pe Vreme însorită, diferenţa dintre acestea fiind de doar cca. 100K).

Pe timp de vară însă, lucrurile sunt mai dificile, deoarece soarele nu este aproape deloc deviat pe axa nord-sud; iar cum la amiază este la mijlocul cursei est-vest, rezultă un soare centrat pe cer, cu o cădere verticală a luminii. Umbrele vor fi mai puternice decât poate atenua blitzul, caz în care putem recurge la o blendă, fie pentru a reflecta mai multă lumină pe faţa personajelor, fie - utilizând faţa mată a acesteia - pe post de umbrar (personal, m-am oprit asupra unei blende Matin argintie/albă de 82 cm).

Aici ne vine în ajutor bogata vegetaţie de pe Cetăţuie, fiindu-ne la îndemână de la arbuşti ornamentali ce pot servi ca umbrar şi fundal deopotrivă, şi până la arbori sub a căror umbră încap chiar grupuri de persoane. Utilizând blitzul de umplere (direcţionat înspre personaje, nu are niciun sens a încerca facilitatea de ricoşeu cu diverse obiecte cât timp nu avem un tavan sau un perete alb în proximitate, doar am consuma inutil din puterea de declansare) vom putea ilumina frumos chipurile tuturor personajelor noastre, iar cadrul umbrit ne va asigura că niciun element anatomic (nas, arcade) nu va arunca umbre inestetice. Trebuie totuşi să fim atenţi să nu se strecoare lumină printre frunze, pentru a evita apariţia zonelor arse din imagine.

Însă dacă aceste lucruri le puteam realiza practic în orice zonă similară ca suprafaţă şi vegetaţie, avantajul major al locaţiei este panorama ce se deschide spre latura sudică a dealului, de unde avem o privelişte aproape nestingherită pe întreaga axă est-vest a Clujului. Din acest punct de staţie, oraşul devine un personaj în sine: prin utilizarea de diafragme deschise, devine posibilă fotografierea personajelor cu reperele marcante ale urbei estompate în fundal, astfel încât să poată fi recunoscute, dar să nu iasă strident în evidenţă - atenţia centrându-se, după cum era şi de dorit, pe cuplul nostru.

Şi aici, prezenţa copăceilor ne va ajuta cu câte un colţ de umbră, iar băncile şi parapetul - sau, de ce nu, scările - ne vor conferi poziţii ideale pentru imortalizarea cuplului nostru cu vedere la oraş, singura limitare pentru varietatea de fotografii reuşite pe care le putem obţine de aici fiind propriul spirit creativ, locaţia ajutându-ne pe deplin.

De asemenea, nu trebuie să ignorăm nici aleile ce brăzdează flancul sudic al dealului Cetăţuii: deşi o zonă mai puţin amenajată, este adesea frecventată de tinerii îndrăgostiţi în căutarea unui loc romantic, datorită atât panoramei asupra Clujului (mai puţin impresionantă, totuşi, ca de pe culme), cât şi suprafeţelor descoperite de argile, a ruinelor din vechea citadelă ce străjuia dealul (deşi nu mai sunt aproape deloc prezente pe înălţime, ele consolidează încă o bună parte a versantului sudic, conferind zonei un pitoresc aparte) şi vegetaţiei specifice zonelor aride, cu un aspect subtropical. Şi aici vom putea realiza în consecinţă portrete memorabile, cu un aspect tineresc şi un farmec deosebit.

Mai multe imagini puteţi vedea pe pagina mea de Facebook.