Clujul sub furtuna perfectă - cum fotografiem fulgerele

Luna trecută, Clujul a fost martorul furtunii perfecte - mai multe zile de vreme sumbră, de furtună - cu cerul brăzdat de fulgere ce se întind ameninţător, dar în acelaşi timp spectaculos - şi lipsită, timp de ore bune, de ploaie... şi cum prognoza indică o vreme asemănătoare pentru zilele ce vin, acesta e momentul potrivit să vă împărtăşesc cele mai utile sfaturi pentru fotografierea fulgerelor.

În primul rând, pentru ca fulgerul să se propage distanţă suficientă pe cer, aveţi nevoie de timpi de expunere de ordinul câtorva secunde şi - pentru a vă asigura că le prindeţi, este preferabil să utilizaţi timpii maxim permişi de aparat - 30 secunde pe majoritatea modelelor de la Nikon, ajustând diafragma şi sensibilitatea ISO în consecinţă. Puteţi încerca o diafragmă sigură de f/8 şi o sensibilitate ISO 100 sau 200, ajustând parametrii după primele cadre, funcţie de rezultatele acestora.

Trebuie însă să aşteptaţi să fie suficient de întuneric, deoarece în caz contrar fundalul vă va fi supraexpus, iar dacă închideţi diafragma prea puternic (la f/16-f/22), nu va intra în obiectiv suficientă lumină pentru a contura fulgerele.

Desigur, dacă dispuneţi de o telecomandă, precum Nikon ML-L3, puteţi să o utilizaţi pentru a declanşa doar la momentul propagării fulgerului - deşi riscaţi să declanşaţi prea târziu, după ce acesta şi-a consumat mare parte a energiei - aşa că e preferabil doar să întrerupeţi expunerea după ce aţi prins o străfulgerare, pentru a o începe pe următoarea.

Aici mai trebuie să aveţi un aspect în vedere: dacă menţineţi opţiunea de reducere a granulaţiei activă, electronica aparatului va dubla timpul de expunere cu o expunere "în orb", cu oglinda coborâtă, menită identificării pixelilor care rămân aprinşi permanent şi a-i suprima. În consecinţă, fie fotografiaţi cu intermitenţele în cursul expunerii cauzate de mecanimsul de reducerea granulaţiei, în timpul cărora riscaţi să pierdeţi străfulgerări spectaculoase, fie acceptaţi compromisul unei granulaţii mai ridicate (oricum minime în ISO 100) şi treceţi Noise Reduction pe Off. În acest din urmă caz, mai ales dacă declanşaţi cu telecomanda, puteţi întrerupe expunerea după un fulger şi reîncepe imediat mai apoi, fără latenţe deranjante, expunerea următoare.

Tot cu ajutorul telecomenzii puteţi obţine expunerile lungi care să vă permită capturarea mai multor străfulgerări, în zone diferite ale cerului - experimental, am constatat că fulgere puternice au loc de la 1-2 minute la 6-8 minute - deci o expunere de 30 minute, maximum permis cu telecomanda, poate fi utilă - cu riscul evident ca relieful urban să fie supraexpus (dacă închideţi prea tare diafragma riscaţi să nu obţineţi fulgere suficient de puternic conturate), aşa că e preferabil ca, în cazul în care optaţi pentru expuneri de ordinul minutelor să vă aflaţi într-o zonă foarte întunecoasă, mai departe de centrele urbane.

În ce priveşte obiectivele, pentru a cuprinde o suprafaţă cât mai mare a cerului - lucru necesar, deoarece este dificl să precizaţi exact în ce zonă a cerului vor avea loc fulgerele - aveţi nevoie de un obiectiv cu unghi larg, precum 16-85, deşi puteţi obţine rezultate mulţumitoare şi cu un 18-105 sau chiar cu obiectivul kit 18-55. Oricum, pentru a captura cât mai multe detalii este preferabil să vă concentraţi pe un singur sector al cerului, aşa că focale de 24 până la 35 mm vor fi cele mai utilizate, argumentul principal în favoarea obiectivului 16-85 fiind optica de calitate superioară... desigur, nici obiectivele dedicate full-frame nu sunt de ignorat, dacă dispuneţi de sumele necesare.

Şi, desigur, aveţi nevoie de un trepied solid, care să nu fie afectat de bătaia vântului... totuşi, nu e cazul să daţi o avere pe un Manfrotto sau Gitzo: personal, prefer Velbon, graţie raportului adecvat preţ-caracteristici.

Acestea fiind spuse, nu pot decât să vă recomand noroc la vânătoarea de fulgere - şi atenţie să nu vă prindă ploaia :)

Puteţi vedea mai multe imagini pe pagina mea de Facebook.